Unul dintre marile nume din muzica şi cinema-ul din Italia, un adevărat influencer al anilor ’70-’80, continuă să aibă şi azi un cuvânt de spus în showbiz, dar şi în politică.

Am crescut ascultând muzica lui la radio, pe vremea când, din cauza restricţiilor sistemului comunist, aveam atât de puţin contact cu muzica occidentală. Era perioada de glorie a francezilor şi a italienilor. Şi, curios lucru, tocmai prin vocea acestui italian, Europa de Est a cunoscut ritmul rock’n’roll-ului – un sound „capitalist“ interzis în ţările blocului comunist. Adriano Celentano face parte din generaţia lui Gianni Morandi, Franco Califano ori Enzo Jannacci (un pionier al rockului italian), consideraţi simboluri ale muzicii italiene. Şi, cu siguranţă, celor trecuţi de 30 de ani le sună cunoscut refrenele pieselor Azzurro, Buona sera signorina, Il tempo se ne va ori Susanna. Vorbim, însă, nu doar despre o legendă a muzicii europene vechi, ci şi despre o figură destul de actuală a showbiz-ului italian căci, deşi ajuns la vârsta de 85 de ani, italianul continuă să apară în media din Peninsulă.

Adriano Celentano a fost, la început, ceasornicar

Cântăreţ, compozitor, actor de comedie şi prezentator TV, Adriano Celentano a avut un început foarte modest. Născut pe 6 ianuarie 1938, de sărbătoarea Befanei, a venit pe lume în sânul unei familii sărace din Foggia (regiunea Puglia), mutate la Milano pe Via Cristoforo Gluck, la nr. 14 (despre care a cântat mai târziu în piesa Il ragazzo della via Gluck). Viaţa plină de lipsuri şi serile în care adormea cu stomacul gol l-au făcut să renunţe la şcoală la doar 12 ani, când s-a angajat în atelierul unui ceasornicar. Desigur, nu era profesia ideală, dar a prins drag de meserie şi chiar şi acum mai meştereşte orologii vechi.

„Am două ocupaţii. Una mi se trage din copilărie, cea de ceasornicar. A doua este cea de artist, care s-a transformat în principala mea activitate. Mă folosesc de ea pentru a aduce în faţă ceea ce cred“, spunea el, recunoscându-şi originile umile.

Varianta italiană a lui Elvis

Muzica a intrat în viaţa lui Adriano Celentano în 1955, după ce a vizionat filmul Blackboard Jungle, pe a cărui coloană sonoră se auzea Rock Around the Clock. O piesă rock’n’roll interpretată de un cântăreţ necunoscut pe atunci în Italia, Bill Haley, acompaniat de formaţia The Comets. În fapt, prima piesă de rock’n’roll pe care italienii o ascultau şi care devenise, peste noapte, hit printre tineri. Celentano, căruia îi plăcea să danseze şi să imite personaje (câştigase, chiar, un concurs de imitaţii, după ce l-a interpretat magistral pe Jerry Lewis), şi-a strâns grupul de prieteni şi a pus bazele formaţiei Rocky Boys, care cânta piese compuse de el, în stilul atât de nou venit din America. Doi ani mai târziu, trupa a concurat pe scena singurului festival de gen din Peninsulă, la Palazzo del Ghiaccio, unde a cântat o piesă proprie rock’n’roll, în limba italiană, Ciao ti diro, care le-a surclasat pe cele ale competitorilor, preluate de la americani. Iar Celentano devenea cunoscut în Milano ca fiind varianta italiană a lui Elvis.

Hipnotizat de succesul Regelui Rock’n’Roll-ului, idolul său de peste Ocean, şi de revoluţia rock din anii ’50, italianul şi-a dezvoltat stilul, fiind promovat în filmele I frenetici (1959), Dai, Johnny dai şi I ragazzi del Juke-Box, a câştigat festivalul de la Ancona cu piesa Il tuo bacio e come un rock şi a semnat primul contract cu o casă de discuri. Cu un dezvoltat simţ al umorului, era actorul de comedie perfect. Dar Italia încă nu-l cunoştea pe deplin. Întâmplarea face ca Federico Fellini să-l fi folosit într-o scenă din La Dolce Vita (1960), unde îl prezenta drept „viitoarea mare vedetă a Italiei“ – fix minutul care i-a asigurat notorietatea.

Numele lui Adriano Celentano a explodat tocmai în timp ce-şi efectua stagiul militar, găsind înţelegere la superiori, care i-au semnat permisia pentru a putea participa la Festivalul de la Sanremo, unde a câştigat doar locul al doilea cu piesa 24.000 de baci – deşi e numită piesa deceniului! Cu aceeaşi melodie şi-a cucerit şi viitoarea soţie, pe actriţa Claudia Mori, care i-a deschis noi uşi în cinematografie. Revenit din armată, a rupt contractul cu casa de discuri şi, împreună cu rudele sale, a creat casă de discuri Clan Celentano, prin care şi-a lansat toate albumele audio. Asta şi pentru că, din cauza caracterului său dificil, toţi colaboratorii îl ocoleau!

Ca interpret, Adriano Celentano a cântat despre dragoste, dar şi despre mediul înconjurător, despre problemele sociale şi chiar despre politică. De altfel, Celentano nu şi-a ascuns niciodată pasiunea pentru politică şi nici faptul că este un susţinător al stângii italiene. Iar discursurile sale au prins la italieni, mai ales când a vorbit despre criza economică din zona euro. Atunci, 23.000 de bilete au fost vândute în 127 de minute, la preţul de 165 de euro, dar multe bilete au fost puse la dispoziţia tinerilor la preţul simbolic de un euro, deoarece artistul a dorit să dea un semnal concret împotriva crizei economice – un gest unic în istoria showbiz-ului mondial, după cum a subliniat presa din Italia. Cea mai originală dintre performanţele sale muzicale rămâne cea din 1997, de la Bologna, în faţa a 500.000 de persoane şi a Papei însuşi, când a improvizat un număr „Molleggiato“ în faţa Papei Ioan Paul al ll-lea.

O dragoste cu năbădăi și un trio conjugal

Trei ani mai târziu, Adriano păşea spre altar alături de Claudia Mori, dar apropiaţii nu dădeau mari şanse acestui mariaj „cu bucluc“. Căci, o pereche de italieni atât de irascibili, care a făcut tărăboi în mijlocul străzii doar pentru că mirele îşi pusese altă cravată decât voia mireasa, şi asta la 3 noaptea, când au stabilit nunta în secret, era greu de crezut că va ajunge la 60 de ani de căsnicie! Numai că atât Mori, care nu voia să piardă o asemenea partidă, cât şi Celentano, care avea nevoie de un manager loial, şi-au văzut interesul. Claudia Mori i-a oferit lui Adriano trei copii , unul după altul: pe Rosita, Giacomo şi Rosalinda (cunoscută pentru rolul său de Satan din The Passion of the Christ).

În anii ’70 şi parţial în anii ’80, Celentano era regele încasărilor în Italia, în filmele cu buget redus, în care îşi punea în valoare talentul de comic, stilul său trăsnit de dansator, ce a făcut să se nască mitul „del Molleggiato“ (flexibil, dotat cu arcuri), şi expresiile faciale, dar şi ca gazdă a mai multor show-uri TV italiene, printre care şi legendara emisiune Fantastico 8. Ca actor, a jucat în 40 de filme, iar cel mai mare succes a fost Serafino (1968), regizat de Pietro Germi. Ca regizor de film, le-a distribuit în special pe Claudia, soţia sa, pe Eleonora Giorgi şi pe Ornella Muti – din cauza căreia era cât pe ce să divorțeze. Căci, după Îmblânzirea scorpiei, Ornella se amorezase într-atât de tare de Celentano, încât divorţase de actorul Aloes Orano.

Agasată de întrebările paparazzilor, Claudia nu s-a arătat afectată de aventura lor , explicând că este ca o „revizie tehnică de care are nevoie orice maşină, pentru a funcţiona iar ca nouă“. O atitudine care l-a făcut pe cântăreţ să se întoarcă acasă, spunând că „revizia tehnică s-a terminat, iar motorul e din nou în garanţie“.

Acum, soţii Celentano locuiesc într-o vilă cu 20 camere, situată la 100 de kilometri de Milano şi mobilată în stilul hollywoodian al anilor ’20. Aceeaşi vilă în care cei doi şi-au serbat nunta de aur şi au fost atât de fericiţi, încât nici măcar cravata de aur a lui Adriano n-a mai deranjat-o pe Claudia.

FOTO: Getty Images