Dacă nu măresc cheltuielile cu apărarea, europenii trebuie să învețe rusă, a susținut noul șef al NATO. „Adevărul” a întrebat experți militari cum ne ajută în acest context sutele de generali din Armata Română și cum ar arăta o forță armată eficientă în noul context de securitate europeană.

„Dacă cheltuielile militare nu vor fi majorate, în 4-5 ani europenii ar trebui să ia cursuri de limba rusă sau să plece în Noua Zeelandă”, a declarat, zilele trecute, secretarul general al NATO, Mark Rutte, în cadrul unui discurs ținut în fața membrilor Parlamentului European.

Șeful NATO a propus ca ținta cheltuielilor pentru apărare să fie undeva în jur de 3,6-3,7 % din PIB, în condițiile în care președintele SUA, Donald Trump, a vorbit despre 5% din PIB.

În acest context, pe lângă dotarea materială, deosebit de importantă este resursa umană. România s-a aflat, din 1990 încoace, într-o febră a producerii pe bandă rulantă de generali – în această perioadă am avut 1.300 de persoane au obținut gradul considerată o onoare deosebită, rezervată ofițerilor cu performanțe excepționale și o carieră militară remarcabilă.

Astăzi, mai sunt circa 600 de generali în România, o cifră mare raportat la armata de circa 80.000 de militari activi.

„Adevărul” a discutat cu expertul în securitate Marius Ghincea , care activtează la universitatea elvețiană ETH Zurich și la Institutul Universitar European din Florența, și cu Președintele Asociației Ofițerilor în Rezervă din România și fostul reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles, generalul (r) Virgil Bălăceanu despre cum ar trebui să arate Armata Română în perspectiva noilor cerințe de securitate din zonă și în ce măsură de ajută cei 600 de generali care au mai rămas în Ministerul Apărării? Ar trebui să trecem la serviciul militar obligatoriu, așa cum au cerut unii dintre candidații la președinție?

Ghincea: „e puțin relevant dacă avem 1.000 sau 300 de generali”

Expertul în securitate Marius Ghincea susține că „trecerea la recrutarea obligatorie nu are sens în condițiile actuale din România și nici având în vedere doctrina militară actuală a României și a majorității statelor NATO. România are nevoie de o forță militară profesionistă, bine echipată și pregătită, salarizată competitiv, care să servească apărării naționale.”

El crede că stimularea recrutării în forțele armate a unui personal bine pregătit este esențială, mai ales având în vedere creșterea de sofisticare a tehnologiei militare. Asta implică o salarizare competitivă și pregătire profesională continuă.

„O armată eficientă este una bine instruită și dotată care poate să își îndeplinească menirea cu costuri moderate și care să se subordoneze nemijlocit autorităților civile, democratic și legal alese”, detaliază expertul.

În ceea privește numărul mare de generali din România, Ghincea arată: „E puțin relevant dacă avem 1.000 sau 300 de generali. Ce este necesar cu adevărat este să existe standarde clare de promovare și ca mecanismele instituționale să funcționeze. Știm că mulți generali au ajuns cu stele pe umăr fără a fi îndeplinit standardele necesare, mai ales cei implicați direct sau indirect în politică.”

Avem 600 de generali, dar în caz de război, ne bazăm pe circa 100

Din 1990 și până în urmă cu doi ani, Ministerul Apărării a avut în evidență 1.300 de generali. Armata Română avea conform datelor obținute de Europa Liberă , în 2022, circa 600 de generali, iar dintre aceștia 85 erau activi, adică puteau fi folosiți în caz de război. Aceasta în condițiile în care, forțele armate se ridică acum la circa 80.000 de militari activi.

Președintele Asociației Ofițerilor în Rezervă din România și fostul reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles, generalul (r) Virgil Bălăceanu a explicat pentru „Adevărul”: „În caz de război, ne bazăm pe cei 85 de generali activi. Din câte știu, cifra celor în activitate pe funcții de general este de circa 110. Acolo unde sunt nevoi de încadrare, în situații excepționale, în stare de asediu, de mobilizare și de război, putem să ne bazăm și pe cei care sunt în rezervă”.

Important este, spune Bălăceanu, să înțelegem această diferență dintre general în activitate, general în rezervă (până la 63 de ani) și general în retragere.

El a susținut că majoritatea covârșitoare a celor 600 de generali pe care România îi are acum și-au obținut gradul în perioada în care au fost „în retragere”, deci gradul este onorific.

„Pentru cei mai mulți dintre aceștia gradul este onodific”

„Pentru cei mai mulți dintre aceștia gradul este onodific. Este o avansare onorifică. Nu are nicio consecință pe linie de operativitate, adică el nu mai poate să îndeplinească o funcție pe timp de război, cu excepția situației în care ar dori să participe voluntari și li se aprobă. Gradul însă nu vine cu un câștig în bani”, a explicat generalul.

După retragerea din serviciul activ, ofițerul este în rezervă până la 63 de ani, perioadă în care nu poate avansa în grad. După această vârstă este este considerat „în retragere” și în anumite condiții poate fi avansat la gradul de general: „Dacă are merite, în baza unor criterii stabilite prin ordinul ministrului, poate să fie avansat, dar este, repet, o avansare care ține de moral și de recunoașterea importanței muncii lui. Nu are niciun fel de atribuțiuni operaționale și nu are nicio creștere a pensiei. El rămâne cu pensia pe care a primit-o în momentul în care a trecut în rezervă. Iar pensia lui este înghețată, pentru că nu mai funcționează mecanismele de actualizare a pensiilor. Dacă pensia respectivă îi dă puterea de cumpărare și de trai la nivelul actual este o altă poveste”, detaliază Bălăceanu.

Cu alte cuvinte, pensie de general primește doar ofițerul care în momentul în care s-a retras din activitate a avut gradul de general. Gradul de general obținut după intrarea în retragere nu vine și cu o pensie de general. „Este doar pentru moral”, subliniază Bălăceanu. El va primi uniforma de general, pe care o plătește, și va avea dreptul să o poarte la anumite activități și să fie înmormântat în aceasta.

Bălăceanu a susținut că majoritatea generalilor au între 70 și 90 de ani: „Din păcate ne mor colegii. Și starea moralului este proastă, ținând seama de înghețarea pensiilor militare de stat. Oamenii se simt afectați din punctul acesta de vedere. După ce că pensiile le sunt înghețate, mai sunt și considerați pensionari speciali cu pensii nesimțite, acest lucru îi afectează pe oameni.”

Bălăceanu susține că numărul de circa 100 de generali activi la un efectiv al armatei de 80.000 de militari se încadrează în standardele NATO.

„Numărul generalilor activi este în concordanță cu efectivele armatei, pentru că numărul acesta se stabilește în Consiliul Suprem de Apărare a Țării la propunerea Ministerului Apărării și se aprobă prin hotărâre de guvern. Dacă efectivele Armatei României vor crește, atunci vom asista și la o creștere a numărului de generali în activitate. În plus, condițiile să ajungi general activ sunt în concordanță cu standardele țarilor din NATO”, mai spune acesta.

Cum facem diferența între un general și un „general onorific”

Întrebat cum poate să fie făcută diferența între un general onorific și un general activ, Bălăceanu susține că nu se poate: „S-a discutat despre existența unui semn distinctiv pe uniformele generalilor în retragere, dar nici asta n-ar fi bine, că am face o separație. În momentul în care militarul spune că e general locotenent în retragere, înseamnă că a depășit vârsta de 63 de ani, nu mai are obligații militare și orice avansare nu are decât un scop onorific și legat de morala, onoarea și demnitatea militară. Nu are nici de cum alte avantaje.” Din păcate nu putem face diferența între un general onorific și un general care și-a obținut gradul în urma serviciului activ. „Pentru asta, ar trebui studiat CV-ul persoanei”, a detaliat Bălăceanu.

Întrebat de unde au apărut așa de mulți generali în România după Revoluție, acesta explică: „am avut generali care au provenit din veteranii de război. Au terminat războiul sau au luptat în Est sau în Vest și au ieșit din armată cu gradul de capitan. În momentul în care a fost în retragere, au fost avansați până la gradul de general. Să ne supărăm că un veteran de război, un veteran din teatre de operații, un militar care a avut o activitate în armată de 30-40 de ani primește un grad care este în definitiv un grad onorific? Cred că nu e cazul”.

„Armata a exagerat cu gradele de general”

Bălăceanu a recunoscut că în Armată s-a exagerat cu acordarea gradului de general onorific: „Înainte și după 1990, și a fost și o explozie de avansări, mai ales în perioada ministrului Oprea. Avansările s-au făcut într-o manieră exagerată și atunci gradul de general n-a mai avut aceeași importanță și s-au creat și confuzii legate numărul de generali activi. Apoi s-aemis un ordin care stabilește foarte clar cine sunt cei care pot fi avansați la gradul de general și acum lucrurile au intrat în normal”.

În ceea ce îi privește pe artiștii și sportivii care au ajuns generali, Bălăceanu spune: „cred că îi numărăm pe degete. Gradul de general ar trebui să aparțină în primul rând celor în activitate sau celor în retragere, dar cu respectarea unor criterii care țin de cariera militară, de funcțiile îndeplinite, de calificativele primite, de ordinile primite și de implicarea în comunitatea asociațiilor rezerviștilor. Gradul militar este grad militar, nu este grad sportiv, nu este grad cultural.”

„Umilirea rezervei Armatei”

Bălăceanu a susținut că atunci când vorbim de bugetul apărării, vorbim de mai multe componente de bază: „Una dintre acestea sunt cheltuiele de personal. Când la nivelul Ministerului vorbim de cheltuiele de personal, vorbim și de soldele celor în activitate, vorbim și de pensiile militare de stat ale celor care au trecut în rezervă.” Alte componente importante sutn: înzestrarea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurii, mentenanța.

„Și ar trebui să avem un capitol separat al rezervei Armatei României, pentru că și rezerva Armatei României înseamnă niște costuri. Pe de altă parte, legat de cheltuiele de personal, întotdeauna trebuie să le analizăm în acest complex, adică cheltuieli de personal cu cei în activitate și cu cei în rezervă”, explică specialistul.

El crede că militarii în rezervă sunt într-o situația de „antagonizare”: „se spune despre militari că au pensii speciale, că sunt pensii nesimțite și această zonă conflictuală și de antagonizare afectează și moralul celor în activitate. Pentru că văd acest climat extrem de nefavorabil și de umilire, dacă vreți, a rezervei Armatei României, și se manifestă și un gen de nesiguranță a lor, în sensul în care statul nu are grijă de militarul român de la intrare într-o instituție de învățământ militar sau într-un sistem de pregătire, până la închierea ciclului de viață. Militarul este militar chiar dacă este în activitate în rezervă sau în retragere pe toată perioada ciclului de viață”.

Generalul a susținut că nu poate să facă o estimare cu privire la câți militari ar trebui să aibă Armata Română, până când nu sunt stabilite obiectivele strategice de siguranță ale României. În orice caz, atractivitatea carierei militare trebuie să fie crescută, spune Bălăceanu, pentru a asigura o apărare eficientă a României, iar discuțiile despre „pensiile nesimțite” și înghețarea pensiilor militare nu ajută.