Justificarea oficială a executării cuplului Ceaușescu, în 25 decembrie 1989, arată că era nevoie de această acțiune pentru ca intervențiile teroriste să înceteze. Istoricul Mădălin Hodor susține că „execuția de tip stalinist” a avut și alte motive.

Istoricul Mădălin Hodor, prezent la Cluj, la proiecția filmului „Libertate”, regizat de Tudor Giurgiu, a participat alături de regizor și Răzvan Rotta, autorul celor mai cunoscute fotografii ale Revoluției de la Cluj-Napoca, la o dezbatere moderată de jurnalistul Mihnea Măruță.

Hodor a răspuns mai multor întrebări din public despre subiecte incendiare precum teroriștii , execuția cuplului Ceaușescu, de ce nu știm adevărul despre Revoluție deși au trecut 34 de ani de la acele evenimente.

Întrebat de ce s-a luat decizia execuției cuplului Ceaușescu, Hodor a susținut:

„Pentru că noua conducere instaurată în România a dorit acest lucru, deoarece nu putea să-l lase în viață din mai multe motive. Nu numai din motivul că lui îi fusese asignată responsabilitatea pentru acțiunea teroristă post-22 decembrie. Teroriștii erau ai lui Ceaușescu. El îi coordona și urmau să-l aducă pe Ceaușescu la putere. Asta a fost și justificarea oficială, asta au spus cei din Frontul Salvării Naționale: dacă-l omoară pe Ceaușescu, acțiunile teroriste încetează, și, într-adevăr, nu s-a mai tras așa de mult”.

Istoricul susține că nu e niciun fel de secret că procesul cuplului Ceaușescu a fost o farsă judiciară, avocatul lui Ceaușescu fiind, de fapt, procurorul lui Ceaușescu. „Nu s-a respectat absolut niciun fel de... Nici măcar un simulacru de proces n-a fost”, completează Hodor.

„O execuție de tip stalinist”

Hodor mai spune că decizia de a-l executa pe Ceaușescu a fost luată, cel mai probabil, din cauza fricii celor care preluaseră puterea că, într-un eventual proces public, acesta ar fi dezvăluit lucruri pe care știa despre cei care au preluat puterea.

„Pe vreo doi-trei de acolo, din sala de judecată, Ceaușescu îi promovase. E clar de ce nu s-a vrut să fie judecat. Eu cred că toți cei din conducere au vrut să-l omoare. După ce Iliescu primește puterea de la comandantul Armatei, Stănculescu merge la televiziune și asigură pe toată lumea că o să fie în regulă”, povestește Hodor.

El amintește de discursul lui Ion Iiliescu de la Televiziunea română, de la ora 14.30, după ce a preluat, în 22 decembrie, puterea. Iliescu a spus: „Ceaușescu a întinat idealurile comunismului”.

„Deci problema nu era cu comunismul, ci cu Ceaușescu. Le-a spus oamenilor să stea pe loc că nu va păți nimeni nimic. Este un discurs care-ți arată cursul evenimentelor. Sigur că interesul lor era să-l elimine pe Ceaușescu, care era un hazard, nu putea să fie lăsat să supraviețuiască. Faptul că s-a întâmplat ce s-a întâmplat după 22 decembrie era și mai motivant, pentru că nimeni nu a spus: „Nu-i executați, haideți să facem un proces”. Toți ziceau că daca-l lasă în viață, vor muri oameni în continuare. A fot o lovitură clară de palat, o execuție de tip stalinist, foarte simplu”, a conchis Hodor.

De ce nu știm adevărul despre Revoluție?

Întrebat cum e posibil ca după atâția ani să nu știm adevărul de la Revoluție, Hodor a răspuns: „Ideea asta că există un adevăr care este ocultat în continuare de 30 și ceva de ani, cred că ține și de așteptările noastre. Nu e ca și cum adevărul n-ar fi cunoscut, pentru că există adevărul ăsta și e repetat, și îl aveți și în fotografii, și în mărturii, și în ce-au mai făcut procurorii și-l aveți și în ce au mai scris istoricii. Există acest adevăr. Probabil că nu este neapărat foarte digerabil sau poate satisfăcător adevărul ăsta. Poate e nevoie de niște povești un pic mai... nu știu, mai elaborate”, a răspuns istoricul.

El nu crede într-o teorie a conspirației. „După atâția ani, el a ajuns să vadă lucrurile în mod foarte liniar și mai lipsit de mitologie și de conspirații. Pur și simplu, lucrurile s-au întâmplat într-o înlănțuire firească”, a precizat el.

Astfel, instituțiile de forță ale statului, Armata, Miliția, Securitatea, au tras unele în altele din cauza haosului care era în acele zile. El a precizat că de la Sibiu a fost lansată teoria conform căreia Securitatea a atacat Armata. Aurel Dragomir, fostul comandant al Garnizoanei Sibiu, a raportat la București că Securitatea a atacat Armata.

După ce mulțimea a luat cu asalt sediul Miliției, milițieni și securiști au sărit gardul garnizoanei care aparținea Armatei pentru a se adăposti ca să nu fie linșați de mulțime. Ei au fost întâmpinați cu focuri de armă de către militari și circa 500 de persoane au fost reținute în sala de sport a garnizoanei.

„Lucrul ăsta nu s-a întâmplat la București. Această teorie s-a întâmplat la Sibiu din cauza acestei situații cu Dragomir (n. red. - Aurel Dragomir, fostul comandant al Garnizoanei Sibiu) și cu unitatea de Miliție de vizavi. Dacă vă uitați pe cronologia evenimentelor, o să vedeți că la Televiziunea Română, până la evenimentele de la Sibiu, nu se vorbește despre așa ceva. Procurorii militari spun că a existat o operațiune de dezinformare, ok, dar cine a făcut-o? Relatările de la Sibiu spun că Securitatea a atacat Armata. Asta s-a spus pe post la ora 13.00 și ceva, când în București nu se trăgea, nu era niciun fel de terorist, de nimic. Toată lumea sărbătoarea, era în euforia victoriei”, relatează Hodor.

De la evenimentele din Sibiu, constructul acela „securist-terorist” s-a transformat în constructul „terorist” și astfel au apărut teroriștii , a susținut Hodor.

„Revoluția a fost făcută de o minoritate”

Hodor a mai precizat că Revoluția a fost făcută de o minoritate.

„La Cluj, putem vedea că doar câteva persoane sunt în stradă, în fața soldaților, și foarte multe persoane sunt pe trotuar. Lucrul ăsta s-a întâmplat și la Timișoara, să știți, foarte puțină lume a fost în stradă, și foarte multă lume a fost pe trotuar”, susține istoricul.

Hodor mai spune că rapoartele Securității privind starea de spirit a populației ne arată că, de fapt, a existat un echilibru între cei care susțineau mișcarea de la Timișoara și cei care o dezaprobau.

„Părerea mea este că Revoluția din decembrie, cel puțin partea aceasta de revoluție a idealurilor, a fost făcută de o minoritate în România. Nu toată lumea și-a dorit schimbarea. Nu toată lumea îl voia pe Ceaușescu jos. Există documente ale Securității, rapoarte din zilele respective 17-18-19-20 decembrie, așa-numitele sinteze cu starea de spirit a populației, simplu spus, acestea redau ce vorbea lumea, se trăgea cu urechea la ce vorbeau oamenii. În aceste rapoarte apare un echilibru, de exemplu, între persoanele care susțineau mișcarea de la Timișoara și cele care o dezaprobau”, detaliază acesta.

Istoricul spune că dintre cei care doreau schimbarea și mai puțini au riscat să iasă în stradă pentru a o obține.

„Astăzi avem o privire retrospectivă asupra a ceea ce s-a întâmplat, spunem că a fost o mișcare populară, că poporul s-a raliat, că voia să-l dea jos... Nu. Din acea parte a României care voia să-l dea jos pe Ceaușescu și să schimbe comunismul, o și mai mică parte au fost cei care și-au asumat acest lucru, ieșind în stradă în fața acestor oameni înarmați. Post 90, toată lumea a spus: „Am vrut jos comunismul și pe Ceaușescu!”. Nu e adevărat!”, a conchis Hodor.