Adevărul despre destrămarea trupei Vama Veche. Regretul lui Tudor Chirilă legat de Traian Bălănescu
Într-un podcast recent, Tudor Chirilă a făcut dezvăluiri despre primul său proiect, Vama Veche, abordând atât episodul despărțirii trupei, cât și momentul dureros al morții unuia dintre membrii acesteia.
Trupa Vama Veche s-a destrămat în 2006 Sursă foto Mediafax
În interviul acordat lui Florentin Țuca, moderatorul podcastului Pe Drept Cuvânt, artistul Tudor Chirilă a abordat și subiectul sensibil al despărțirii trupei rock Vama Veche, menționând că nu regretă separarea în sine, deoarece echipa nu ar mai fi putut continua în forma de atunci. El a subliniat, din nou, că își asumă partea de vină pentru modul în care s-a încheiat colaborarea, printr-un litigiu privind proprietatea intelectuală, soluționat în instanță – „un proces dificil care a generat frustrări de ambele părți”.
Chirilă a vorbit și despre relația sa cu Traian Bălănescu, fostul pianist al trupei, subliniind cât de mult l-a marcat conversația lor dinaintea morții acestuia, în 2020. A povestit despre stilul de viață boem al lui Bălănescu, despre modul intens în care și-a trăit viața, neglijându-și, din păcate, sănătatea. Totuși, artistul s-a arătat împăcat cu faptul că a reușit să reia legătura cu el înainte de dispariția sa. De asemenea, a recunoscut contribuția semnificativă a lui Bălănescu, precum și a celorlalți membri, la succesul trupei Vama Veche.
„Nu cred că trupa ar fi putut continua în forma în care eram atunci”
„ Despărțirea de Vama Veche nu o regret atât de mult. Nu cred că trupa ar fi putut continua în forma în care eram atunci. Regret, însă, modul în care ne-am despărțit și recunosc că îmi asum și eu o parte din vină. Poate că nici eu, nici ei nu mai eram de înțeles, ne doream lucruri total diferite, atât în muzică, cât și în alte aspecte”, a mărturisit Tudor Chirilă.
Trupa Vama Veche s-a despărțit în toamna lui 2006, iar în decembrie 2006 s-a ajuns în instanță pentru încălcarea drepturilor de autor asupra pieselor Vama Veche. Traian Bălănescu, Răzvan „Lapi” Lupu și Liviu Mănescu au deschis procesul.
„Din punctul meu de vedere, instanța nu era pregătită la acea vreme pentru probleme de proprietate intelectuală – un domeniu ce necesită o specializare adecvată. Cel puțin atunci s-a creat un precedent privind modul în care ne-am apărat. A fost un proces dificil care a generat multe frustrări de ambele părți”, a mai amintit artistul.
„Înainte să moară, Traian m-a sunat și am discutat”
Alături de Tudor Chirilă (voce) și Liviu Mănescu (bass), Traian Bălănescu (claviaturi, pian) a fost unul dintre membrii fondatori ai trupei de muzică rock Vama Veche, apărută în septembrie 1996. Răzvan „Lapi” Lupu l-a înlocuit pe Ionel „Tase” Tănase, la baterie. Traian Bălănescu a murit la finele verii 2020.
Podcastul i-a oferit lui Tudor Chirilă ocazia de a rememora o serie de amintiri despre Traian Bălănescu, pe care l-a descris ca pe un spirit liber, trăind într-un stil de viață hippiot, pe care și l-a asumat pe deplin în Vama Veche: „Înainte să moară, Traian m-a sunat și am discutat. Traian voia să scrie niște piese și să-i fac versurile. Pentru mine asta a contat foarte mult. Și i-am zis: «Da, mă, Traiane, îți fac. Ne vedem la un șpriț și facem niște versuri». După care, el s-a prăpădit, arzând... cum a ars el – adică, cum putea să moară Traian decât la Fetești?! S-a neglijat și a ales viața în detrimentul protecției corpului și a sănătății lui. Pentru că el așa trăia – a ars toată viața și a fost așa un bun «viveur». Eu îl asemui cu Cliff Richard, de la Rolling Stone – doar că acela ne îngroapă pe toți”.
De asemenea, Chirilă a menționat și care este cel mai mare regret pe care îl are legat de fostul pianist: „Mă bucur că Traian n-a plecat din lumea asta cu noi certați și că am avut dialog. Ce-mi pare rău este că n-am apucat să reînregistrăm «Am să mă întorc bărbat» cu el la clape”.
Despre albumul «Am să mă întorc bărbat» , Chirilă a și recunoscut de altfel că reprezintă cel mai important proiect al său în muzica românească.
„Se deschidea ușa dimineața, mai cobora o gagică, mai cobora Traian, altă gagică...”
Artistul și-a amintit nostalgic și alte amănunte „de culoare” despre stilul de viață exuberant al fostului coleg: „Aveam un Chevrolet și când nu mai erau concerte , mergea în Vamă și Traian stătea în el. Se deschide ușa dimineața, mai cobora o gagică, mai cobora Traian, weekendul viitor altă gagică... Erau rufele, le mai usca pe acolo. Era un stil de viață. El era un hippiot, vamaiot, adică își și asumase chestia asta. Cred că el a beneficiat cel mai mult, dintre noi, de faptul că Vama Veche - trupa, a idealizat Vama Veche - satul . Bine, nouă ni s-a reproșat că din cauza versurilor noastre au ajuns foarte mulți oameni acolo care n-aveau ce să caute”.
„Vama nu era plaja, era un stil de viață”
Chirilă a vorbit chiar și despre influența pe care trupa a avut-o asupra stațiunii și cum a transformat radical fostul sătuc de pescari: „Vama Veche nu era doar plaja, era un stil de viață care rupea un pic și din 2 Mai, și din toată zona aceea, care în comunism devenise o frontieră, un mic spațiu al libertății unde a ajuns până la urmă și mâna lungă a Securității. Vezi Gheorghe Ursu. Dar, era un mod de viață pe care ți-l asumai. Și Traian, într-adevăr, și l-a permis, pentru că în formația aia erau niște oameni cu capul pe umeri: Liviu, Lapi și eu, care înțelegeam rigorile compoziției și ale repetițiilor”.
„Energia adolescentină din cadrul trupei a reprezentat cheia succesului Vama Veche”
Traian a fost o sursă de inspirație și energie în cadrul trupei, iar entuziasmul său, împreună cu cel al colegilor, a contribuit la succesul formației Vama Veche, a recunoscut Tudor Chirilă . El a menționat că energia adolescentină a fost cheia succesului lor, fiecare piesă sau idee de concert fiind primită cu bucurie și entuziasm: „A fost nevoie de scânteia lui Traian care a aprins multe piese bune și felul în care el se entuziasma ca un copil la o grămadă de lucruri. Deși eram niște oameni maturi, exista entuziasm. Cred că succesul nostru s-a datorat unui entuziasm pe care l-am avut cu toții, tot timpul. Nu eram blazați, nu veneam la repetiții ca la serviciu, exista entuziasm la vârste diferite - Traian era mai mare ca mine cu 10 ani, Liviu, cu vreo 5, eu eram cel mai mic din trupă. Și totuși entuziasmul lor era adolescentin, la fiecare piesă cu potențial, la fiecare cântec care avea o șansă. Oamenii se entuziasmau la fiecare idee de concert”.
Sursa: adevarul.ro
