Nate Cohn, expert în sondaje pentru The New York Times, știe că predicțiile pentru alegerile prezidențiale din 2016 au fost rele, dar, spune el, cele de anul acesta au fost și mai proaste. Aşadar, ce s-a întâmplat? Cohn pune cap la cap lucrurile în  podcastul The Daily  al NYT.

Probabil că latino-americanii reprezintă partea de electorat care a jucat cel mai curios şi interesant rol în alegerile prezidenţiale din SUA. Donald Trump a avut un succes mare la alegătorii latino, inclusiv în zonele mai sensibile, precum cele de la graniţa cu Mexicul, în comunitatea portoricană şi chiar în state în care comunitatea latino era cunoscută pentru apropierea mai mare faţă de Partidul Democrat.

Această poză, clar, e mult îndepărtată de aşteptările care existaseră înainte de alegeri, lucru care a influenţat inclusiv percepţia asupra eventualului deznodământ al scrutinului prezidenţiale american.

Dar ce a fost aici? Eşecul democraţilor de a-i atrage pe votanţii latino sau succesul lui Donald Trump în a şi-i apropia? Ori amândouă?

În primul rând, spune Nate Cohn, e necesară o mai adâncă cercetare în teren, în condiţiile în care cooptarea latino-americanilor în sondajele de opinie la nivel naţional a fost modestă. A fost mult mai greu, spune Cohn, să strângi câte 100 de latino-americani pentru a face cercetări în detaliu, decât e cazul cu subgrupuri precum albii. Potrivit acestuia, scrutinul american din 2020 a fost unul despre Donald Trump, a avut conturul unui soi de referendum, motiv pentru care şi mutaţiile care s-au petrecut în opţiunile alegătorilor trebuie cântărite prin prisma respectivă, ca determinate nu de Joe Biden, ci de Donald Trump.

Fusese binecunoscut înainte de alegeri că economia constituie punctul forte al preşedintelui Trump, adaugă expertul NYT, iar rezultatele arată că Trump a avut cel mai mult de câştigat în comunităţile mai precare. Acele zone în care oamenii care au votat cu gândul la economie şi care nu au avut parte de privilegiul de a lua în calcul şi alte resorturi, de exemplu cel cultural sau modul în care preşedintele s-a achitat de funcţie.

Apoi, aceste alegeri nu au fost despre imigraţie în felul în care fusese runda din 2016, când Donald Trump vorbea de zid, de mexicanii violatori, etc. La acea vreme, Hillary Clinton a făcut din subiectul respectiv un punct principal de critică la adresa contracandidatului său. În prima dezbatere prezidenţială din 2020 mi se pare că nici nu a fost pusă pe tapet.

Ca atare, alegătorii hispanici, latino nu au fost confruntaţi cu tema asta.

În concluzie, în 2020, raportat la populaţia latino, Trump a beneficiat de pe urma a doi factori evidenţi: lipsa ostilizării lor pe tema imigraţiei şi prestaţia economiei, care i-a permis să fie asociat cu prosperitatea economică, în special anterior pandemiei.

A fost ca un joc în oglindă, comparat cu 2016. Atunci, Donald Trump a reuşit să atragă un numit număr de alegători albi care de obicei erau mai reticenţi la Partidul Republican. Acum, cu tema imigraţiei ecranată, i-a reuşit aceaşi mişcare în rândul comunităţii latino.

Ce au spus cifrele în 2016 şi în 2020?

Au existat erori majore în sondajele făcute pentru alegerile prezidenţiale. Dar cât de grave au fost ele? Nate Cohn: „Aş zice că sondajele au fost mult mai proaste decât cele din 2016, iar autorii lor nu mai au aceleaşi scuze pe care le-ar fi avut acum patru ani”. Potrivit expertului de la New York Times, greşelile au fost făcute sistematic, iar ele trădează falii profunde în materie de reprezentare a electoratului în acest tip de cercetări.

Dar ce înseamnă că sondajele au fost de departe mai proaste în 2020 decât în 2016?Potrivit lui Cohn, în 2016 sondajele auu reușit să capteze corect intenția de vot a alegătorilor albi fără diplomă de facultate, subliniind preferinţa lor mai mare pentru Trump decât pentru Clinton, dar nu au studiat destui asemenea votanţi. S-a observat ulterior că dacă aloci o pondere mai mare acestui grup, sondajele reflectă mai bine realitatea. În 2020, firmele de sondare a opiniei publice au procedat astfel: au dat o greutate mai mare albilor fără diplomă. Însă, asta nu le-a făcut să se apropie mai mult de rezultat.

Altfel spus, ajustările şi modificările operate în 2020, pornind de la lecţia lui 2016, au produs rezultate proaste. De pildă, anul acesta, sondajele au indicat că Joe Biden se va descurca mult mai bine decât a făcut-o în cele din urmă, în rândul alegătorilor albi fără diplomă. Rezulta că aceşti alegători, care optaseră pentru Trump în 2016, au migrat spre Biden, în 2020. Ceea ce, însă, nu s-a şi întâmplat.

Şi atunci, cum se explică acest grad de eroare, după toate corecţiile făcute în ultimii patru ani?

Autopsia sondajelor va mai dura ceva, ”mortul” este încă la morgă, spune Nate Cohn, dar există câteva indicii.

PRIMA POSIBILITATE. În ultimii patru ani, s-a observat o uriaşă creştere a participării politice pe zona de stânga. Dar ştim că o participare politică în creştere se reflectă şi în sondaje, căci se presupune că dacă eşti interesat de politică eşti şi dispus să iei parte la sondaje. Prin urmare, democraţii erau mai susceptibili să participe la sondaje.

A DOUA POSIBILITATE. De partea cealaltă, alegătorii lui Trump au fost mai puţin deschişi decât acum patru ani să răspundă întrebărilor din sondaje. Poate că atacurile preşedintelui la adresa mass-media şi a instituțiilor a erodat gradual încrederea alegătorilor săi în sondaje. Poate că şi rezultatul din 2016 a contribuit la asta, pe motiv că sondajele s-au înşelat atât de tare încât nu are sens să mai ai încredere în ele. Apoi, care dintre alegătorii republicani au răspuns când au fost sunaţi de operatorii de sondaje? Cei entuziaşti la adresa lui Donald Trump, cei din zone rurale sau cei care încă sunt înregistrați ca republicani, dar nu-l agreează pe Trump? Cel mai probabil, au răspuns mai mulţi dintre cei care nu îl mai sprijină pe Trump, suficient de mulţi încât să ducă sondajele într-o anumită direcţie.

Nu am nicio dovadă, spune Nate Cohn, dar cred că atacurile preşedintelui Trump, timp de patru ani, la adresa mass-media şi sondajelor au contribuit la lipsa lor de precizie în scrutinul din 2020.

O perspectivă SF: dispariţia sondajelor

New York Times însuşi a avut probleme cu propriul sondaj, inclusiv podcastul The Daily aducând în discuţie această situaţie. Expertul Nate Cohn consideră că trebuie finalizată „autopsia” sondajelor din 2020 şi abia apoi luată o decizie către ce ar fi mai bine să ne îndreptăm: spre un viitor cu sau fără sondaje?

Ultima variantă ar fi de-a dreptul uluitoare, dar nu poate fi exclusă, având în vedere şirul de rateuri la acest nivel, din ultimii patru ani. Pe de altă parte, ce poate fi pus în loc dacă renunţi la sondaje? Ele sunt deja o parte organică a politicii americane. Au devenit cu timpul o adevărată ştiinţă, iar de decenii bune politicienii americani decid în funcţie de ceea ce prezic ele dacă să candideze sau nu, dacă să intre sau nu într-o bătălie ş.a.m.d.

Nate Cohn vorbeşte de o alegere de-a dreptul dramatică şi atrage atenţia că odată cu sondajele ar dispărea şi unicul instrument de reprezentare a tendinţelor din societatea americană. Trebuie să fim la curent cu mersul democraţiei noastre, crede expertul New York Times, dar este adevărat că, dacă nu vom fi în stare, atunci asta e şi va trebui să mergem mai departe. SURSA:  Universul.net

Distribuie Distribuie Comentarii