România rurală duce o lipsă acută de medici de familie , iar motivele sunt dintre cele mai diverse. În primul rând, spun chiar cei care activează în sistem, vorbim despre o specializare care, pentru studenți, nu mai este atât de atractivă. Apoi, tinerii nu sunt atrași în zonele rurale din cauza sărăciei, a lipsei infrastructurii, nimeni nu-și dorește să facă naveta la sat și nici să locuiască acolo cu chirie. „Cei care s-au pensionat nu au mai fost înlocuiți. Pe de-o parte din lipsă de cadre medicale, pe de altă parte…cine și-ar dori să vină în fundătura asta a noastră?” se întreabă Alina, asistent medical comunitar în localitatea Adășeni, județul Botoșani, care a povestit pentru „Adevărul” situația de la sat.

Țara noastră se confruntă de ani de zile cu o criză de resursă umană în Sănătate, iar medicina de familie de la sat se numără printre cele mai afectate ramuri medicale. Iar consecințele sunt suportate mai ales de pacienții care străbat uneori chiar zeci de kilometri pentru a ajunge să fie văzuți de un doctor. Și mai grav este atunci când, din lipsă de resurse financiare, fără un mijloc de transport sau aparținători, acești oameni mor cu zile.

Oamenii merg zeci de kilometri până la medic

În localitatea Adășeni, județul Botoșani, trăiesc aproximativ 1.300 de persoane. Este o comună mică, situată în nordul județului, în apropierea graniței cu Republica Moldova. „Unde se agață harta-n cui”, glumește Alina. Însă gluma este una amară, căci femeia duce pe umeri o povară tare grea. „În Adășeni nu există medic de familie. A fost cineva acum mulți ani, dar a plecat. A găsit un post mai bun și ne-a rămas cabinetul fără medic. A plecat undeva la un centru de primiri urgențe din Suceava. Locuitorii au fost preluați de medicul din comuna vecină, Avrămeni, dar până acolo sunt vreo 15 kilometri. Alții s-au înscris la medicul din Săveni, este un oraș aflat la vreo 25 de kilometri”, a povestit femeia.

Asistenta acordă îngrijire medicală tuturor locuitorilor, de la cel mai mic până la cel mai în vârstă, însă face doar cât îi permite meseria și postul. „Eu nu sunt medic. Eu le ofer o asistență medicală de bază. Fac o infecție, pun o perfuzie, schimb un pansament. Îi ajut cu sfaturi, îi pun în legătură cu medicul de familie, cu cei de la spitalul județean. Iar când au nevoie de doctor, iar eu nu-i mai pot ajuta, oamenii se urcă în microbuz, unii au mașini personale, alții căruță, alții iau mașini de ocazie..fiecare cu ce poate merge în comuna vecină sau la oraș. Dar se cheltuiesc niște bani, iar oamenii poate nu au. Și încă la noi medicul e cât de cât aproape. Dar sunt pacienți care merg și 40 de kilometri până la primul dispensar. Și scot câteva sute de lei din buzunar, căci transportul, costă, benzina costă, omul ăla care te duce are și el cheltuieli. O zi de muncă pentru el ajunge și la 200 de lei. Și trebuie să-i plătești, nu?”

La pacienții care nu se pot deplasa mai vine medicul în vizită, continuă femeia. „Dar și pentru el este o distanță mare. Dar vine. Acum ceva vreme a venit la o bunică, într-o seară, după ce a terminat programul la cabinet. A găsit poarta închisă, a strigat, a bătut…Până la urmă a ajuns la femeie sărind gardul în curte. Așa se lucrează la sat. Asta-i viața de aici”, ne mai spune asistenta medicală.

„Un medic tânăr nu vine la marginea lumii. Nici semnal la telefon nu avem”

De ce nu există medici de familie la sat? În primul rând, explică Alina, un medic de familie trebuie să aibă pe listă cel puțin 1.500 de persoane asigurate. „Dar sunt comune unde nu sunt atâția asigurați, oamenii sunt săraci. Trăiesc din ce au prin gospodărie, unii sunt șomeri, alții lucrează cu ziua, alții primesc doar alocație și ajutor social. Nu există locuri de muncă la țară. Asta e realitatea. Colac peste pupăză, mulți dintre ei mai sunt și bătrâni, și bolnavi”.

Însă motivele pentru care medicii de familie nu se înghesuie la sate sunt mult mai multe. Căci, după cum spune Alina, nimeni nu se înghesuie să vină să lucreze la sat. „Noi aici nici măcar semnal ca lumea la telefon nu avem. Și drumul până aici... Păi medicul care ne-a plecat făcea naveta”.

Florin Cârlan, secretarul primăriei Adășeni, ne-a povestit că medicul de familie a plecat din localitate în anul 2017. „De șapte ani ne chinuim așa. Avea cabinetul chiar în incinta școlii gimnaziale. Acum e cu lacătul pe ușă. Am înțeles că nu mai avea suficienți pacienți pe liste... comuna noastră este mică. Am auzit că și-ar fi găsit undeva la oraș”.

Secretarul ne-a spus și el că în comună sunt mulți oameni bătrâni și bolnavi care ar avea mare nevoie de un medic. „Tineretul a cam plecat, au rămas cei în vârstă, dar știți cum e cu bătrânețile astea. Unii sunt în cărucioare cu rotile, nu se mai pot deplasa, alții sunt căzuți la pat, alții suferă de diferite boli. Au nevoie de monitorizare, de trimiteri, de rețete. Una e să ai medicul la tine în sat și alta e să fie la 15 kilometri…”

Secretarul ne-a mai spus că vis-a-vis de primărie există un cabinet medical dotat cu tot trebuie și care ar putea fi deschis și mâine. „Însă nu are cine să lucreze acolo. Nu e medic”.

Românii, îngrijiți de medici de familie pensionari

În localitatea Bățani, județul Covasna, locuiesc aproape 5.000 de suflete. Aici am întâlnit altă situație: deși medicul de familie este pensionar, are 71 de ani, încă nu și-a pus halatul în cui. „Când va renunța și el nu știm ce vom face atunci. De-a lungul timpului, am tot încercat să atragem medici în comună, dar fără succes. Nici unul nu a rămas la noi, deși le-am oferit cazare într-un apartament de trei camere mobilat și utilat modern, le-am pus la dispoziție două cabinete dotate cu tot ce trebuie. Unii, cum au venit, așa au plecat, iar alții doar ne-au promis. Și am rămas doar cu promisiuni”, ne-a mărturisit primarul primarul localității, Simon Andras.

Medic de familie de la sat: „Fac zilnic naveta 80 de kilometri”

Dr Mihai Mara, medic de familie în Ceanu Mare, județul Cluj, este unul dintre cei care a ales să lucreze în zona rurală. „Locuiesc în Cluj Napoca și fac zilnic naveta. 40 de kilometri dus, 40 întors. Drumul, cu totul, îmi ia cam 90 de minute. Dar e bine că am mașină. Acum 10 ani nu avem și a fost tare greu”, ne-a povestit medicul.

De ce a ales cabinetul de la sat? „Așa a fost să fie. Inițial, am căutat în oraș, în Cluj”, spune el. Însă, pentru că în oraș prețurile erau mari și nu a găsit ceva care să-i convină, medicul a ales să plece la 40 de kilometri depărtare. Iar acum, să poată și nu ar mai pleca de acolo. „Am pe listă în jur de 1.300 de pacienți și nu aș putea să renunț la ei pentru a o lua de la capăt în oraș. Îmi place la țară. M-am obișnuit. E liniște, oamenii sunt respectuoși, mă ascultă, mă înțeleg bine cu ei. Nu aș pleca de aici. Comuna e mare, e frumoasă. Parcă ești mai liniștit să lucrezi la țară decât la oraș”, ne-a mai mărturisit medicul.

Dr. Mihai Mara consideră că nici specializarea medicină de familie nu mai este una foarte atrăgătoare pentru studenți. „Primul și ultimul stagiu prin care trec în facultate studenții este de medicină de familie. Și nu era dorită de nimeni. Pentru că și cine preda nu preda cum trebuie...Noi mergeam la stagii prin spitale și toată lumea prezenta medicina de familie ca fiind un job pentru secretare, ultima specializare din sistem. Iar când am făcut modulul de medicină de familie în anul 6, nu a fost cine știe ce. Deja trecusem prin toate secțiile..după ce ai văzut cum e la chirurgie, cardiologie, ortopedie..și nu ți se pare atât de interesantă, atât de atractivă” este de părere dr. Mihai Mara.

Pe de altă parte, medicul consideră că pentru mulți este mult mai comod să lucreze aproape de casă, de familie, de prieteni și rude. „Facultatea ai facut-o la oraș, rezidențiatul tot acolo, ești tânăr și vrei să rămâi la oraș. Sunt șase ani de facultate plus încă patru de rezidențiat în medicina de familie. Sunt 10 ani de stat în centrul universitar și atunci parcă ai vrea să rămâi tot acolo. Te-ai obișnuit cu un anumit stil de viață. E greu să renunți la el”, a mai spus medicul Mara.

„Dacă pe jos e nămol, doctorul nu are nici o chemare”

Prof. dr. Adrian Miron, medic primar de chirurgie generală de la Spitalul Universitar de Urgenţă Elias, doctor în ştiinţe medicale, a afirmat că Bucureştiul este foarte aglomerat cu doctori, chiar mai mult decât ar trebui, în timp ce alte zone sunt mai sărace din acest punct de vedere. „Trebuie să ai o dezvoltare a ţării astfel încât să atragi oamenii în aceste zone. Dacă pe jos e nămol şi oraşul, locul respectiv nu are şcoli sau nu are industrie, atunci doctorul ăla nu are nicio chemare să se ducă acolo, chiar dacă este de acolo”, consideră el.

„Dacă ai o ţară, o societate echilibrată, vei avea o distribuţie echilibrată a forţei de muncă. Decizia alegerii locului de muncă nu este strict profesională, este şi culturală şi ţine de multe lucruri, de perioada în care s-au format, copilării, adolescenţe, alte modele, diferite posibilităţi de a promova într-un loc, poate să fie un loc gol şi un loc foarte plin. Dacă locul ăla gol este într-o zonă neprietenoasă sau neatractivă, rămâne gol. Şi în schimb se aglomerează în altă parte. Bucureştiul este foarte aglomerat cu doctori, foarte aglomerat, mult mai mult decât e nevoie, în timp ce alte zone sunt mult mai sărace ”, a explicat Adrian Miron.