Adevărata criză din România și singura cale de ieșire
Romania nu trece printr-o criza guvernamentala. Nu trece printr-o criza conjuncturala, accidentala, care pana la urma isi va gasi solutia, cel mai probabil dupa alegerile din noiembrie. Criza actuala este un episod si un simptom acut al unei boli cronice, al crizei nu constitutionale, ci a Constitutiei. Si pana cand nu vom trata boala aceasta cronica, episoadele acute se vor tine lant, scrie jurnalista Ioana Ene Dogioiu pe Ziare.com .
"Esecul unei Constitutii se face remarcat in special prin - mult prea - desele abateri de la litera si spiritul sau", spunea intr-un interviu pentru Ziare.com, prof univ dr Simina Tanasescu, actual judecator CCR. Si daca multe vreme Constitutia actuala parea mai degraba un succes, in ultimii ani cred ca putem vorbi despre un esec major.
Constitutia actuala nu este gresita, nu a fost una rea, doar ca ea nu mai face fata Romaniei actuale, nu mai este adecvata. Si asta din doua categorii mari de motive, subiective si obiective.
1. Clasa politica s-a degradat atat de tare incat puterea a ajuns preponderent pe mana unor oameni complet lipsiti de educatie politica. Educatie, nu smecherie, sparlareala, alba-neagra. De aceea, sunt negate sau ignorate principii politice fundamentale, pe care Adrian Nastase sau Ion Iliescu, ca sa nu mai vorbim de Corneliu Coposu sau Valeriu Stoica, chiar Traian Basescu nici macar nu ar fi conceput sa le incalce, cum nu ar fi conceput sa plece de acasa numai in chiloti.
Nu trebuie sa spuna Constitutia ca un guvern care rateaza un vot de incredere trebuie sa plece acasa. E de la sine inteles. Nu trebuie sa scrie in Constitutie ca te duci in Parlament imediat ce ai schimbat compozitia guvernului. A fost de la sine inteles si pentru V. Ponta, si pentru C.P. Tariceanu, chiar daca in Constitutie nu e un termen.
La halul in care a ajuns clasa politica (si consecinta a degradarii educatiei in ansamblul ei, motiv pentru care sunt foarte rezervata in privinta redresarii pe termen scurt, chiar mediu), ai nevoie de o Constitutie care sa prevada totul la litera si virgula, pana la cele mai fanteziste scenarii.
Va fi de cinci ori mai voluminoasa, aberanta prin detalierea total nespecifica unei Constitutii, dar se pare ca altfel nu se poate. Vom putea reveni la o Constitutie normala atunci cand principiile vor reintra in fibra.
2. Constitutia actuala a plecat de la alta filosofie. Aceea a unei republici semi-prezidentiale moderate, mai putin accentuata decat in Franta, spre exemplu, cu o putere executiva bicefala, adica partajata intre presedinte si premier, care alcatuiesc un fel de tandem constitutional, daca vreti.
Presedintele este singurul demnitar ales prin vot direct si universal, deci are cea mai mare legitimitate. Nu are insa parghii directe de a influenta viata electoratului in cele mai importante aspecte, care tin strict de executiv. De aceea, investirea premierului este un fel de delegare a obiectivelor pentru care a fost ales.
De aceea era esential ca dupa ce era ales presedintele, sa desemneze un premier pe o configuratie parlamentara noua, cu o majoritate in general concordanta cu presedintele. In acest fel, se poate pune in practica o viziune mai larga, al carei varf de lance sa fie presedintele ales direct si universal.
Si logica aceasta a functionat pana cand a fost fracturata prin separarea alegerilor prezidentiale de cele parlamentare. Si nu se mai potriveste nimic cu nimic.
Presedintele isi pierde parghiile, alegerea lui in mod direct de catre tot poporul nu se mai justifica, avand in vedere prerogativele la care a fost limitat. Ca sa poata conta, presedintele trebuie sa joace in spiritul Constitutiei, la limita literei ei gandite pentru un un alt sistem si la limita noilor legi gandite pentru o republica parlamentara.
Daca sta strict in limitele literelor, presedintele este irelevant, poate cel mult temporiza cate ceva, dar nu mai are putere reala de decizie si alegerea lui prin vot direct si universal nu se mai justifica.
Un alt simptom al esecului este faptul ca interventia CCR a devenit o banalitate. CCR a fost invitata sa iasa cu mult din matca sa constitutionala si a devenit cand legiuitor, cand instanta de judecata.
CCR, din solutie a problemei, a devenit, prin expandarea sa, o mare parte a problemei si statutul sau ar trebui reclarificat.
In opinia mea, singura solutie de fond, care sa trateze boala nu doar simptomele ei, este o noua Constitutie cu totul, la fel ca in 1990, care sa redeseneze arhitectura statului functie cu functie, inclusiv CCR. Si spun o noua Constitutie pentru ca o revizuire s-ar lovi de CCR.
Nu e un demers usor - nici teoretic, nici practic. S-au scris teze de doctorat si studii privind diferenta dintre revizuirea unei Constitutii si elaborarea alteia noi, de la zero. In general se considera ca o noua Constitutie se impune in caz de schimbare revolutionara a regimului politic, o schimbare de structra sau forma de stat, cand apar modificari de natura politica sau socio-economica atat de importante incat Constitutia nu mai este adecvata sau cand exista un consens politic in acest sens.
Vrem republica semiprezidentiala, prezidentiala sau parlamentara? Modul de alegere, prerogativele si raporturile dintre institutii trebuie adaptate la aceasta alegere. Cum trebuie sa arate CCR? Cum se poate ajunge la anticipate? Care trebuie sa fie statutul procurorilor? Sunt foarte multe asecte de clarificat cu forta ultima a Constitutiei, ca sa nu o mai faca CCR dupa cum o taie capul.
Asa ca in loc sa vorbim despre tot felul de pacte de dragul pactelor, petarde electorale care sa ramana strict litera moarta pe hartie, nu vad de ce nu s-ar pune problema unui pact pentru o noua Constitutie. Altfel o vom tine din criza in criza.
