Legendarul actor James Earl Jones, cunoscut pentru nenumăratele sale roluri în filme, dar mai ales pentru vocea puternică a personajului Darth Vader din franciza „Războiul stelelor”, a murit, la vârsta de 93 de ani.

James Earl Jones a fost vocea lui Darth Vader în Războiul Stelelor. Foto stamma.org

Actorul, a cărui voce puternică și profundă a dat viață celebrului personajul negativ, a activat în domeniul artistic timp de peste șase decenii și a câștigat trei Premii Tony, inclusiv o distincție pentru întreaga carieră în 2017, două Premii Emmy și un Grammy. În anul 2011, i-a fost înmânat Premiul Oscar pentru întreaga carieră, relatează ABC.

Actor de primă mărime al scenei americane, James Earl Jones este cunoscut publicului larg mai mult pentru vocea lui Darth Vader decât pentru rolurile din „Othello”, „Regele Lear”, „Măsură pentru măsură” sau „Hamlet”. James Earl Jones a interpretat rolul lui Othello de mai multe ori de-a lungul carierei, iar în 1977 a jucat rolul lui Paul Robeson într-un one-man-show. Nemulţumit de felul în care fusese portretizat tatăl său, Paul Robeson jr. a solicitat interzicerea spectacolului.

„Atunci când mi-am început cariera, teatrul era accesibil proletariatului şi oricine putea fi actor. Nu trebuia să provii dintr-un mediu elitist sau dintr-o familie de actori. Uşile erau deschise pentru oameni simpli, cum era Marlon Brando, de exemplu.

Atunci când Marlon a jucat rolul lui Stanley Kowalski, orice şofer de camion din New York spunea: «pot să fac şi eu asta!» Era un freamăt extraordinar, era epoca în care toţi spuneau: «pot să fac şi eu asta!» Femeile puteau să joace roluri de bărbaţi, iar negrii puteau să joace roluri de albi”, mărturisea actorul american într-un interviu.

Născut pe 17 ianuarie 1931, în Arkabutla, Mississippi, actorul a dat viață mai multor personaje din filme de animație, precum Mufasa în filmul Disney de mare succes „Regele leu” din 1994, cutia muzicală în filmul „Robots” din 2005 și uriaşul în filmul din 2009 care reia basmul „Jack şi vrejul de fasole”.

În 2022, Teatrul Cort din Manhattan de pe West 48th Street a fost numit Teatrul James Earl Jones pentru a celebra contribuția sa la scenă. A fost același loc în care a jucat „Sunrise at Campobello” în 1958, la doar un an de la începutul carierei sale pe Broadway.

James Earl Jones nu a vorbit timp de aproape opt ani, până la vârsta de 14 ani, deoarece suferea de o bâlbâială gravă, care s-a dezvoltat după ce s-a mutat în Michigan la o vârstă fragedă, potrivit The Stuttering Foundation. Se bănuiește că bâlbâiala sa a fost cauzată de o traumă din copilărie. Cel care l-a ajutat să o depășească a fost profesorul său de engleză din liceu, poetul Donald Crouch. Pe măsură ce Crouch l-a provocat să memoreze poezii și să le recite în fața clasei sale, Jones a reușit să vorbească mai clar, scrie NewYorkPost .

„M-a făcut să mă implic în cursul de dezbateri, în cursul de lectură dramatică și așa mai departe”, a declarat Jones pentru Daily Mail într-un interviu din 2010. „M-a făcut să vorbesc și să citesc poezie - Edgar Allan Poe era preferatul meu.”

După liceu, Jones a mers la Universitatea din Michigan, inițial pentru a studia medicina, dar s-a îndrăgostit de actorie, schimbându-și specializarea în teatru.

A terminat serviciul militar ca Ranger în armată înainte de a se muta la New York pentru a continua actoria. Potrivit The Academy of Achievement, a locuit într-un apartament care costa 19 dolari pe lună și a făcut și muncit, printre altele, ca spălător de podele, pentru a face bani.

Apoi a început să strălucească pe scenă; roluri exemplare a interpretat în filmul din 1993 „The Sandlot”, intrând în pielea domnului Mertle, un fost jucător de baseball care a fost proprietarul unui faimos club, Pendleton în drama din 2018, „Warning Shot, regelui Jaffe Joffer în succesul din 1998, „Coming to America” şi multe altele.