Cunoscut pentru rolul lui Vlad Ţepeş, pe care l-a interpretat magistral, marele actor Ștefan Sileanu, de la decesul căruia se împlinesc astăzi 3 ani, spunea că filmările au fost grele, iar el s-a identificat multă vreme cu personajul.

Planurile privind realizarea unui film dedicat în întregime lui Vlad Ţepeş au început încă din 1974, însă abia doi ani mai târziu Casa de Filme nr. 5 a achiziţionat scenariul lui Mircea Mohor şi l-a desemnat ca regizor pe Doru Năstase, pelicula fiind inclusă în planul pentru 1977.

Paradoxal, chiar dacă într-un final pelicula a fost vizionată de 4.974.887 de spectatori în România şi se numără printre cele mai solicitate filme româneşti în străinătate din toate timpurile, „Vlad Ţepeş“ a fost realizat, de la un capăt la altul, sub semnul haosului. Este vorba aici despre lipsa de organizare, semnalată încă din perioada de pregătire de către România-Film, iar pe de altă parte, de războiul total dintre scenaristul şi regizorul filmului.

Într-un final, Doru Năstase și Mircea Mohor au îngropat securea războiului, dar filmările s-au reluat tot sub semnul lipsei de organizare: lipsa cailor şi a figuraţiei militare, deteriorarea decorurilor, întârzieri ale interpreţilor la filmare. Criticile au continuat însă şi după terminarea filmărilor, al căror buget s-a ridicat la 18,7 milioane de lei.

Identificat cu personajul multă vreme

Vlad Ţepeş a fost interpretat de actorul Ştefan Sileanu, care a reprezentat de altfel marele câştig al peliculei, atât în opinia criticilor vremii, cât şi a publicului, care l-a identificat multă vreme cu personajul.

„Eu eram un consul turc în serialul realizat de Televiziunea Română cu ocazia împlinirii unui secol de la Războiul de Independenţă de la 1877. Filmam pe undeva prin Dobrogea, eram călare pe un cal superb, aveam barbă neagră, eram tânăr. Ştiam să călăresc destul de bine, exersasem deja pentru «Buzduganul cu trei peceţi», unde jucam un personaj formidabil, banul Mihalcea. Unul dintre regizorii serialului era Doru Năstase, care mi-a spus într-o zi: «Ştefane, vrei să încercăm noi o nebunie?». El fusese secundul lui Sergiu Nicolaescu, era prieten foarte bun cu cascadorii. «Ce nebunie?», l-am întrebat, dar recunosc că bănuiam deja, ştiam că se pregăteşte un film dedicat lui Vlad Ţepeş. «Trebuie să-ţi dai jos barba!». Atunci deja nu mai aveam niciun dubiu. Mi-a explicat şi el că este vorba de nişte probe pentru rolul domnitorului, mi-a dat şi două pagini din scenariul scris de Mircea Mohor, care era un om extraordinar. În ziua respectivă, când am dat proba la Buftea, m-am simţit foarte bine şi, spre surprinderea mea, am primit rolul. Mai jucasem personajul la Teatrul din Oradea, într-o piesă care se numea «Vlad Ţepeş în ianuarie», în regia Magdei Bordeianu", povestea în urmă cu mai mulți ani actorul.

"M-am apropiat de personaj atât cât s-a putut"

De altfel, acesta a recunoscut că atmosfera de la filmări nu a fost prea plăcută, mai ales că acestea au durat 2 ani. La terminarea filmului, actorul principal a fost nemulțumit de cum a fost zugrăvit în scenariu Vlad Țepeș. Bugetul filmului s-a ridicat s-a ridicat la 18,7 milioane de lei, iar premiera a avut loc pe 8 ianuarie 1979. România-Film a întreprins demersuri serioase, prin intermediul profesorului american de origine română Radu Florescu, autor al bestsellerului „În căutarea lui Dracula“ (1972), pentru difuzarea filmului în Statele Unite. Pelicula a fost distribuită și în ţări precum Republica Federală Germania, Anglia, Portugalia, Australia, Franţa, Japonia şi Luxemburg.

În fine, rolul acesta mi-a adus bucurii şi necazuri. De fapt, n-am avut prea multe bucurii în perioada respectivă. N-a fost o atmosferă prea plăcută pe platouri, au fost filmări grele, care au şi durat enorm, aproape doi ani... S-au terminat filmările, dar am avut un sentiment de nemulţumire atunci când am văzut materialul. M-am apropiat de personaj atât cât s-a putut, dar mi-ar fi plăcut să fie introspectiv filmul, să aflăm de unde vine cruzimea personajului. E drept, pe atunci şi scenariile se scriau puţin în lumina unor congrese... Însă filmul a rulat cu succes în toată lumea, e apreciat şi astăzi. Iar eu am avut multe cronici favorabile, am primit şi un premiu ACIN“, povestea actorul.

Lecția pe care nu a uitat-o niciodată

Ştefan Sileanu s-a născut pe 15 noiembrie 1939 în comuna Cislău, judeţul Buzău. În timpul studenţiei la teatru, l-a avut ca profesor pe Dem Loghin, iar asistent i-a fost Dem Rădulescu, despre care îşi amintea că a venit la clasă şi le-a zis: „Copii, scrieţi: «Modestia este haina cea mai de preţ a actorului!»“. A fost o lecţie pe care Ştefan Sileanu nu a uitat-o niciodată.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, în 1965, şi a jucat, la început, la Teatrul Naţional din Târgu Mureş. Din 1976, numele său a fost legat de Teatrul Nottara, unde l-am regăsit, de-a lungul timpului, pe afişele unor spectacole importante:,,Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă“, de Horia Lovinescu, ,,Zodia turnătorului“, de Jean-Claude Carriere, ,,Război şi pace“, după Lev Tolstoi, sau ,,Pădurea“, de Alexander Ostrovski.

Ştefan Sileanu a urmat doi ani cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, pictura fiind pasiunea care l-a însoţit permanent. A participat la numeroase expoziţii colective şi individuale şi a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România în 1994.

Ştefan Sileanu a murit la vârstă de 80 de ani, în urma unui infarct, pe 28 martie 2020 și, conform ultimei dorințe, a fost incinerat.