Această navă de spionaj în flăcări spune multe despre adevărata față a Rusiei
Un incendiu la bordul unei nave de spionaj rusești în largul coastei siriene a subliniat starea precară a marinei ruse, în timp ce poziția flotei militare a Moscovei în Mediterana este în pericol, spun analiștii și serviciile de securitate occidentale, citate de The Guardian .
Nava Kildin, construită în urmă cu 55 de ani, a început să aibă probleme în largul coastei siriene joia trecută, când au putut fi văzute flăcări și fum negru gros la bord, iar echipajul a ridicat două bile negre pe catarg, semnalizând că nu mai deține controlul asupra navei.
Nava a notificat un cargobot sub pavilion togolez, Milla Moon, care se afla în apropiere, că nu mai poate cârmi și l-a avertizat să stea la cel puțin 2 km distanță.
Echipajul rus s-a adunat pe puntea din spate a navei și a descoperit bărcile de salvare, dar nu a cerut ajutor, iar după cinci ore de luptă cu flăcrile, Kildin și-a repornit motoarele și a continuat drumul.
Potrivit serviciilor de securitate occidentale, nava se afla în estul Mediteranei pentru a monitoriza evenimentele din Siria după căderea în decembrie a aliatului Moscovei, Bashar al-Assad, în timp ce marina rusă a început să mute echipamente militare din portul Tartus pe care îl controla.
Degradare și dezorganizare
Sursele occidentale au susținut că incendiul de la Kildin, după un alt incendiu produs cu două luni mai devreme pe fregata rusească de rachete Amiral Gorșkov, a arătat starea de degradare și dezorganizare a flotei militare ruse.
Conform surselor citate, în același timp în care Kildin se afla în pericol, alte două nave militare rusești, navele de debarcare Ivan Gren și Aleksandr Otrakovsky, se aflau, de asemenea, temporar în derivă, fără control asupra navigației.
Michael Kofman, expert în armata rusă la Carnegie Endowment for International Peace, un think tank cu sediu în Washington, D.C, a declarat că accidentele de pe navele militare rusești nu sunt o noutate și nu se limitează la Marea Mediterană.
„Marina rusă s-a confruntat istoric cu probleme de întreținere și pregătire. Incendiile nu sunt neobișnuite. Fără îndoială, operațiunile afectează o flotă rusă îmbătrânită, care nu dispune de suficiente facilități de întreținere și sprijin”, a declarat Kofman.
Aceste probleme ar putea deveni mult mai grave dacă noii conducători de la Damasc, Hayat Tahrir al-Sham (HTS), privează Rusia de utilizarea bazei de la Tartus.
Până în prezent, Moscova a menținut un punct de sprijin în Siria după căderea regiumului Assad, la Tartus și la baza aeriană Khmeimim, însă intențiile pe termen lung ale noului guvern sunt neclare în ceea ce privește forțele care au contribuit la menținerea regimului Assad la putere timp de decenii.
Contract anulat de noua conducere a Siriei
Săptămâna trecută, HTS, care controlează acum Siria, a anulat un contract din 2019 cu o companie rusă, punând astfel capăt controlului său asupra portului comercial Tartus, pentru care Moscova își pusese speranțale că va fi un centru de 500 de milioane de dolari pentru exportul de produse agricole rusești în Orientul Mijlociu.
Decizia este un semn rău pentru baza navală, a declarat Sidharth Kaushal, cercetător principal în domeniul puterii maritime la Royal United Services Institute (Rusi) din Londra.
Pierderea portului Tartus ar transforma problemele cronice din flota rusă într-o criză, a susținut expertul.
„Marina rusă, după războiul rece, nu a fost construită pentru a rezista”, a spus Kaushal. „Au construit nave mai mici, pe care le puteau construi mai rapid, și le-au înzestrat foarte mult cu rachete. Acest lucru este foarte util dacă vă apărați propriile ape de coastă, dar (pe distanțe mai lungi) cu cât nava este mai mică, cu atât problemele de întreținere sunt mai acute”.
„Aceasta este, și a fost întotdeauna, o problemă pentru ruși, dar problema va deveni mult mai semnificativă dacă vor pierde Tartus”, a subliniat Kaushal.
Ce alternative are Moscova în Marea Mediterană
Moscova caută alternative în Marea Mediterană, dar toate opțiunile sunt problematice, potrivit unui document Rusi publicat luna aceasta de Kaushal și Edward Black, un fost ofițer de scufundări pentru deminare din Marina Regală, în prezent cercetător invitat la institut.
Algeria este un aliat de lungă durată al Rusiei, însă activitățile Moscovei în Mali, unde mercenari ai grupului Wagner sprijină o juntă militară, au creat o ruptură între cele două țări.
În războiul civil din Sudan, Rusia a trecut anul trecut de la Forțele de sprijin rapid la Forțele armate sudaneze, într-o mișcare pe care majoritatea observatorilor o consideră a fi menită să asigure utilizarea portului Sudan de la Marea Roșie. Cu toate acestea, accesul de acolo la Marea Mediterană depinde de utilizarea canalului Suez, iar negocierile cu autoritățile sudaneze au eșuat.
O a treia opțiune ar fi estul Libiei, unde două porturi, Tobruk și Benghazi, se află sub controlul unui general susținut de Rusia, Khalifa Haftar, și unde există deja aproximativ 2.000 de mercenari ruși în regiune.
O bază rusă în Libia este cea mai probabilă alternativă la Tartus, sugerează studiul Rusi, dar acesta a subliniat că ar face ca flota mediteraneană a Rusiei, aflată în dificultate, să fie ostatica lui Haftar și a viitorilor aliați aleși de acesta și, prin urmare, este plină de riscuri politice pentru Moscova.
