Matematicianul Solomon Marcus, membru al Academiei Romane, a murit joi, la varsta de 91 de ani, a confirmat pentru Hotnews.ro academicianul Viorel Barbu. Solomon Marcus era internat la Spitalul Fundeni, unde fusese transferat zilele trecute de la Spitalul Elias. 

Solomon Marcus s-a nascut la 1 martie 1925, la Bacau, parintii sai fiind croitori.

A absolvit Facultatea de Matematica din cadrul Universitatii Bucuresti, obtinand ulterior titlurile stiintifice de doctor in matematica si doctor docent.

Dupa absolvirea facultatii, Solomon Marcus a predat ca profesor la Facultatea de Matematica din cadrul Universitatii Bucuresti. Este autorul a numeroase studii interdisciplinare, de carti ce privesc utilizarea matematicii in lingvistica, in analiza teatrala, in stiintele naturale si sociale, potrivit Wikipedia.

Cartile sale au fost traduse in multe tari ale lumii. A publicat peste 50 de volume in Romania, traduse in mai multe limbi din Europa si nu numai si aproximativ 400 de articole in reviste stiintifice sau de specialitate.

Opera sa a fost citata de peste 1.000 de autori.

Din 1993, Solomon Marcus a devenit membru corespondent al Academiei Romane, iar din 2001 era membru titular al Academiei Romane.

Solomon Marcus era autor colaborator al site-ului Contributors.ro, unde a publicat ultimul articol pe 11 februarie.

O mărturie emoționantă

„Pe Profesorul Solomon Marcus l-am întâlnit prima oară în anul 1953, când eram studentă în anul I la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti. Cursul de Analiză Matematică era predat de Conferențiarul C. T. Ionescu Tulcea în mod elegant, axiomatic – stil Bourbaki – care însă pe multi studenți îi intimida. Asistentul universitar care conducea seminarul de Analiză Matematică era Solomon Marcus. El reuşea să facă accesibilă teoria abstractă de la curs, venea la Seminar cu un entuziasm efervescent, cu tolba plină de exemple şi probleme, care de care mai incitante, toate splendid documentate. Grija şi atenţia sa faţă de studenţi l-au făcut drag tuturor şi au rămas legendare.

Totuşi, nici unul dintre noi nu şi-ar fi imaginat atunci că tânărul nostru asistent va traversa frontiere culturale nebănuite, va acumula cunoştinţe enciclopedice, va deveni intelectualul de elită de azi, cu care ne putem mândri; intelectualul care cu numai doi trei ani in urmă dialoga cu atâta fineţe şi măiestrie, pe scena Ateneului Român, cu Luc Montagnier, unul din cei mai mari savanți ai lumii. După 1989, am revenit în România de trei ori, pentru scurte vizite: în 2007, in 2010 si in 2014. De fiecare dată, l-am intâlnit pe Solomon Marcus. Prima oară când am venit, în 2007, la Congresul Matematicienilor Români, se împlineau 50 de ani de când plecasem din ţară. Marcus nu era la Bucureşti. Era plecat la Sibiu, care-şi sărbătorea noul statut de Capitală Culturală a Europei. Semne încurajatoare, mi-am spus, pentru cultura română, pentru Sibiu, pentru Matematică. Intâlnirea noastră la Bucureşti, la Congresul matematicienilor, după atâţia ani, a fost emoţionantă şi memorabilă. Comentariile făcute de Marcus pe marginea comunicării mele au fost deosebit de interesante şi relevante.

Marcus a insistat să mă conducă până la hotel, aşa că am mers pe jos, pe Calea Victoriei, înfruntând canicula. Aceasta a fost, pentru mine, din punct de vedere fizic, o încercare herculeană, pentru Marcus în schimb, o bagatelă. Atunci am înţeles că Marcus face parte din acea categorie de fiinţe umane pentru care rezistenţa fizică, energia vitală, lucrează în tandem cu o enormă capacitate intelectuală. A «real phenom», ar spune despre Marcus tinerii de la noi de la Chicago.[…] Această capacitate de bucurie copilărească, această inepuizabilă generozitate de spirit au rămas constante de-a-lungul anilor la Solomon Marcus. Ele au şi azi darul de a mă emoţiona“, declara în urmă cu un an Prof. Em. Alexandra Bellow Department of Mathematics, Northwestern University, Evanston, Il., USA, cu ocazia sesiunii omagiale dedicate lui Solomon Marcus, eveniment organizat de Secţia de Ştiinţe Matematice a Academiei Române.

“Uşor cu pianul pe scări”/Ultimul articol publicat de academicianul Solomon Marcus pe  Contributors.ro

În 1985, scriitorul Marin Sorescu publica o carte de cronici literare cu titlul pe care l-am preluat şi noi mai sus. Metafora instrumentului muzical semnifica faptul că literatura, obiectul criticii literare,  are fragilitatea, delicateţea  şi sensibilitatea unei viori sau a unui pian, trebuie să-i respectăm gingăşia, să nu intrăm cu cizmele în ea. Voi prelungi acum această metaforă muzicală, şi sper că cititorii vor fi de acord, observând că şi cuvintele limbii române (ca şi ale oricărei alte limbi) au acelaşi statut fragil şi delicat ca al unei viori. Observaţi infinitatea de nuanţe prin care trece un cuvânt în funcţie de împrejurare, de context, de persoana care-l foloseşte. Trăim în limba noastră maternă şi nu ajungem să stăpânim decât o mică parte din comorile ei infinite.

Această introducere îmi permite acum sa trec la chestiunea pe care o am în vedere. Este vorba de dezbaterea actuală privind educaţia, planurile-cadru pentru gimnaziu.  Profesorul Radu Gologan a insistat cu dreptate asupra profitului imens pe care-l are, ca profesor universitar de matematică, prin folosirea ajutorului oferit de informatică, de exemplu prin preluarea unor softuri matematice. Exemplul dat de Profesorul Gologan este simptomatic pentru metabolismul general al disciplinelor celor mai diferite, metabolism in mare măsură ignorat de educaţia actuală. Matematica are o legătură strânsă nu doar cu informatica, ci cu aproape orice altă disciplină. Informatica este şi ea implicată azi în mai toate celelalte discipline.  Să ne gândim, de exemplu, la internet, revoluţia informatică din ultimul deceniu al secolului trecut. Nu există niciun domeniu care să nu fie afectat esenţial de tehnologia internetului, cu consecinţe profunde privind modul de cunoaştere, inţelegere şi trăire umană, fapt vizibil cu precădere la noile generaţii, de la care avem de învăţat nu mai puţin decât au ele de la noi. Tocmai această instabilitate, această dinamică, acest metabolism al disciplinelor până mai ieri într-o relativă stabilitate, sunt ignorate atât de cele trei planuri cadru ale Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei cât şi de planul celor sase.  La acesta din urmă, se vorbeşte, şi aici se produce intrarea cu cizmele in  fragila semantică a limbii române, despre «unirea matematicii cu informatica la clasele V-VIII» iar în retorica televiziunii se face un pas mai departe, prin referire la «contopirea matematicii cu informatica». Ce trădare a realităţii! Matematica si informatica nu sunt discipline, ci paradigme universale ; limbajul, literatura, istoria, geografia, biologia etc, la fel. Nu o împărţire în teritorii delimitate, ci o întrepătrundere, o reţea de paradigme universale în care trebuie să discernem problemele, evenimentele, întrebările, rezultatele  cele mai captivante şi să le aducem în atenţia noilor generaţii.

Limba română este pusă la o grea încercare, derapajul semantic ne pândeşte la tot pasul, dar intervine şi capacitatea noastră de a «şterge colbul», de astă dată nu de pe «cronice bătrâne», ci de pe programe şi manuale pe care a prins o grosime exagerată. Fără o imginaţie de mare îndrăzneală şi fără un grăunte de «nebunie», fără o cultură care sa treacă mult dincolo de orizontul actual al şcolii, nu o vom scoate la capăt. Dar daca vă uitaţi cu atenţie în ochii copiilor, întrezărind aşteptările lor, veţi întelege cât de mare e răspunderea noastră.

Distribuie Distribuie Comentarii