A murit Eduard Şevardnadze, fost preşedinte al Georgiei şi unul dintre „groparii“ URSS
"Şevardnadeze a murit luni la prânz", a declarat Marina Vavitaşvili, adăugând că fostul şef de stat "era bolnav de mult timp".
Ales preşedinte al Georgiei în 1995, el a demisionat în 2003, în timpul "revoluţiei trandafirilor", lăsând o ţară sărăcită şi aproape de haos.
Într-un interviu acordat „Adevarul“. în 2009. fostul şeful al diplomaţiei sovietice din timpul căderii Cortinei de Fier a vorbit despre culisele pregătirii unificării Germaniei, relaţiile tensionate ale Moscovei cu România comunistă, precum şi prăbuşirea URSS."Îmi aduc aminte că Gorbaciov a fost într-o vizită la Bucureşti, unde s-a certat foarte tare cu Ceauşescu. ( Vizita a avut loc în mai 1987, n.r.). De obicei, când efectua vizite în străinătate, Gorbaciov mă lua şi pe mine, dar de data aceasta nu m-a luat. Eu am citit însă minutele întâlnirii Ceauşescu-Gorbaciov, acestea se dădeau tuturor membrilor Biroului Politic.
Au început discuţiile tête-à-tête la 9 seara şi s-au tot certat până dimineaţa. Gorbaciov insista pentru reformă şi democratizare, iar Ceauşescu refuza. Mi s-a părut că aşa de dură a fost discuţia spre dimineaţă, că puteau să se ia şi la bătaie", a povestit Şevardnadze.
Eduard Şevardnadze s-a născut la 25 ianuarie 1928, la Mamati , în familia unui profesor de limba rusă.
În 1959, a absolvit Facultatea de Istorie a Institutului pedagogic ''A. Ţukulidze'' din Kutaisi. În perioada 1952-1961 a fost secretar şi, ulterior, prim-secretar al Uniunii Tineretului Comunist (Comsomol) din Kutaisi. În 1964, a fost cooptat în aparatul guvernamental, unde a îndeplinit funcţiile de ministru adjunct şi ministru al ordinii publice.
La 2 iulie 1985, a fost numit ministru al afacerilor externe al URSS de către noul secretar general al CC al PCUS, Mihail Gorbaciov. În această funcţie a avut un rol determinant în promovarea noii politici externe sovietice, ce avea să se concretizeze în retragerea trupelor sovietice din Afganistan, destinderea relaţiilor cu SUA şi cu celelalte state occidentale, declanşarea procesului de reformare a Tratatului de la Varşovia şi acceptarea de către Moscova a prăbuşirii regimurilor din fostele ţări comuniste satelite ale URSS.
Şevardnadze a participat, de asemenea, la aşa-numitele ''convorbiri 2+4'' vizând reunificarea Germaniei după prăbuşirea regimului comunist din fosta RDG.
La 20 decembrie 1990, Şevardnadze a demisionat din funcţia de ministru al afacerilor externe al URSS. Un an mai târziu, a fondat Asociaţia de politică externă, al cărei preşedinte a devenit la scurtă vreme după aceea. La 4 iulie 1991, a părăsit PCUS, al cărui membru era din 1948, devenind unul dintre membrii grupului de iniţiativă în vederea creării Mişcării pentru Reforme Democratice în URSS. A mai deţinut portofoliul externelor o scurtă perioadă de timp, între puciul eşuat de la Moscova, din august 1991, şi retragerea preşedintelui Mihail Gorbaciov, în decembrie acelaşi an, moment ce a marcat destrămarea URSS.
A revenit în Georgia (independentă din 9 aprilie 1991) în martie 1992. În aceeaşi lună, a preluat preşedinţia Consiliului de Stat, iar la 11 octombrie 1992, a devenit preşedintele Parlamentului nou ales al Georgiei fiind unicul candidat, funcţie echivalentă aceleia de şef al statului.
În urma alegerilor generale desfăşurate la 5 noiembrie 1995, a fost ales preşedinte al Republicii Georgia , fiind învestit, la 26 noiembrie 1995. A fost reales în funcţia supremă, la 9 aprilie 2000..
În principiu, preşedintele Şevarnadze ar fi trebuit să părăsească puterea în 2005, Constituţia Georgiei neprevăzând decât două mandate succesive în fruntea statului.
La 23 noiembrie 2003, în urma manifestaţiilor opoziţiei, aşa numita „revoluţie a rozelor“i, care au contestat alegerile parlamentare din 2 noiembrie, Eduard Şevardnadze a fost înlăturat de la conducerea Georgiei, lăsând o ţară sărăcită şi aproape de haos.
