Edgar Savisaar, care s-a născut în închisoare în 1950, este dintre personalităţile politice cheie ale Estoniei, cu un rol activ în ultimii 30 de ani.

Edgar Savisaar a fost premier al Estoniei FOTO Profimedia

Edgar Savisaar s-a născut în închisoarea Harku, la 31 mai 1950 - părinţii săi, fermierii Elmar şi Marie, fuseseră condamnaţi în 1949 pentru rezistenţă împotriva colectivizării impuse de sovietici. Elmar a fost condamnat la 15 ani (eliberat în 1952) şi Marie la cinci ani (eliberată în 1950) din închisoare, conform site-ului https://estonianworld.com/.

După absolvirea liceului, Savisaar şi-a continuat studiile la Universitatea din Tartu, unde a absolvit în 1973 cu o diplomă în istorie. În 1980, şi-a scris teza în filosofie pe tema "Fundamentele filosofice sociale ale modelelor globale ale Clubului de la Roma", scrie Agerpres.

În cea mai mare parte a anilor 1980, Savisaar a lucrat în instituţiile guvernamentale sovietice ale Estoniei - inclusiv ca şef de departament al Comitetului Naţional de Planificare, în perioada 1985-1988. În acelaşi timp, a lucrat şi ca lector la departamentul de filosofie al Academiei Estoniene de Ştiinţe.

În primăvara anului 1988, i-a venit ideea de a înfiinţa un "front popular". Frontul Popular al Estoniei, aşa cum urma să fie numit oficial, a devenit prima organizaţie politică de masă din Uniunea Sovietică în afara Partidului Comunist din 1920.

Frontul Popular a dezvoltat apoi idei de independenţă naţională a Estoniei şi a creat fenomenul Revoluţia Cântării - o serie de concerte în masă la Tallinn în iunie şi septembrie 1988, unde oamenii au cântat cântece patriotice estoniene şi, pentru prima dată în aproape 50 de ani, au fluturat din nou tricolorul naţional.

Bun organizator, Savisaar a prosperat în perioada schimbării şi s-a ridicat rapid pentru a deveni unul dintr-o nouă generaţie de politicieni estonieni. Frontul Popular a fost, de asemenea, unul dintre principalii organizatori ai Lanţului Baltic la 23 august 1989, când aproximativ două milioane de oameni din Estonia, Letonia şi Lituania s-au unit, formând un lanţ uman de la Tallinn, prin Riga, până la Vilnius, pe o lungime de sute de kilometri.

Până în 1990, când Partidul Comunist se destrăma treptat şi îşi pierdea monopolul asupra puterii, Frontul Popular condus de Savisaar a devenit cea mai puternică organizaţie politică din Estonia. În martie 1990, Frontul Popular a câştigat cel mai mare număr de reprezentanţi în Sovietul Suprem al Estoniei Sovietice (adunarea legislativă din Estonia condusă de sovietici) şi Edgar Savisaar a fost numit preşedinte al Consiliului de Miniştri. La 8 mai 1990, numele ţării, Republica Socialistă Sovietică Estonă, a fost abolit şi înlocuit cu Republica Estonia.

La 19 august 1991, opt partizani sovietici, inclusiv şeful KGB, au încercat să preia controlul asupra ţării de la Mihail Gorbaciov, care se afla în vacanţă în casa sa din Crimeea. Puciştii de la Moscova au trimis şi mai multe trupe sovietice şi vehicule blindate în Estonia. În acea zi, Savisaar se afla într-o vizită de lucru la Stockholm. El s-a grăbit imediat în ţară pentru a se asigura că lucrurile erau sub control.

La 20 august, Sovietul Suprem al Republicii Estonia a aprobat declaraţia de independenţă naţională a Estoniei. Savisaar a continuat ca prim-ministru interimar. În octombrie 1991, Savisaar înfiinţase Partidul de Centru, după ce a demisionat din funcţia de şef al guvernului. Partidul său a devenit al treilea la alegerile generale din 1992, câştigând 15 locuri în parlamentul de 101.

Din 1992 până în 1995, Savisaar a fost vicepreşedintele parlamentului. După alegerile generale din 1995, Partidul de Centru a fost invitat să formeze guvernul de coaliţie cu Partidul de Coaliţie condus de Tiit Vähi. Savisaar a devenit ministru de interne în guvernul lui Vähi. Şapte luni mai târziu, în noiembrie 1995, Savisaar a demisionat.

În 1996, a participat la alegerile locale şi a devenit preşedintele Consiliului oraşului Tallinn. Savisaar a devenit primar al Tallinnului în 2001, post pe care l-a deţinut până în 2004. În aprilie 2005, s-a întors la guvern ca ministru al afacerilor economice şi al comunicaţiilor în guvernul de coaliţie condus de Andrus Ansip.

În 2011, Savisaar a fost contestat pentru prima dată pentru funcţia de lider al Partidului de Centru. La alegerile pentru consiliul oraşului Tallinn din 2013, el a adunat aproape 40.000 de voturi, iar la alegerile generale din 2015, peste 25.000 de voturi - ambele recorduri în Estonia până în prezent.

În martie 201 5, Savisaar s-a îmbolnăvit şi a fost dus la Clinica Universitară Tartu. El suferea de bacterie Streptococcus, care i-a provocat un sindrom toxic - iar din cauza unei infecţii acute, medicii au fost nevoiţi să-i amputeze unul dintre picioare deasupra genunchiului. După mai multe luni petrecute în spital, s-a întors la muncă. La alegerile locale din 2017 de la Tallinn, Savisaar a încercat să revină, obţinând peste 3.000 de voturi, ceea ce i-a adus un mandat personal în consiliul oraşului.

Edgar Savisaar a murit la Spitalul Central din Estul Tallinnului, în 29 decembrie 2022,.