Generalul (r) Alexandru Grumaz, primul ofițer român pregătit după Revoluție în SUA, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, riscurile care există în prezent și de ce ne aflăm periculos de aproape de o escaladare care poate duce în orice moment până la un nou război mondial.

Generalul Alexandru Grumaz

Televiziunea publică din Federația Rusă a anunțat zilele trecute că a început Al Treilea Război Mondial. Vladimir Solovyov, un prezentator de la televiziunea de stat și una dintre cele mai cunoscute figuri din mass-media apropiată de Kremlin, a făcut remarcile pe postul Russia-1, potrivit Newsweek.

De altfel, teza a mai fost vehiculată în spațiul public din Rusia. Propagandiștii de la Kremlin , dar și din cealaltă tabără, au avertizat de mai multe ori despre un război mondial care se profilează după ce legăturile dintre Washington și Moscova s-au deteriorat foarte mult din cauza războiului din Ucraina.

În replică, șeful forțelor armate britanice, amiralul Tony Radakin, a spus pentru Sky News că președintele rus Vladimir Putin nu vrea un război direct cu NATO și nici declanșarea unui război mondial. Totuși, multe alte voci, generali, politicieni și analiști susțin că un război cu Federația Rusă este tot mai aproape, iar declarațiile războinice din ambele tabere par să le dea dreaptate.

Într-o perioadă în care incertitudinea pare să fie cuvântul de ordine, mai ales după ce Federația Rusă a invadat fără avertismente un stat vecin, „Adevărul” a discutat cu generalul (r) Alexandru Grumaz . Format în România și în Statele Unite, Grumaz este absolvent al Universității de Apărare a SUA cu titlul de master în Strategia Resurselor de Apărare și a programului Senior Executives programme in National and International Security, John F Kennedy School of Government, Harvard University.

Cum ne-a trecut glonțul pe lângă ureche

El a fost de-a lungul timpului șef al Direcției de Management al Resurselor pentru Apărare, director al Directoratului de Planificare Integrată a Apărării și Inspector pentru armamente. Nu întâmplător , generalul Grumaz este considerat expert în planificarea strategică, în relațiile internaționale militare și civile și planificarea și managerierea complexă a bugetului armatei.

„NATO nu este parte a conflictului actual, dar, evident, urmărește cu suspiciune orice mișcare de trupe rusești pe flancurile estice și nordice ale alianței. Într-adevăr, există o preocupare legitimă pentru escaladarea orizontală a războiului în care vecinii Ucrainei, de exemplu, ar fi târâți în conflict”, spune el.

Generalul amintește că au existat momente delicate, însă aliații au știut foarte bine să le gestioneze, deși ar fi putut duce la un dezastru. Altfel spus, glonțul ne-a trecut deja pe lângă ureche.

„În timpul incidentului cu rachete din noiembrie din Polonia, a existat o scurtă teamă de escaladare ulterioară, dar răspunsul rece al NATO și al aliatului, adică al Poloniei, a asigurat calmul. La fel lucrurile s-au calmat în România unde atacurile în porturile dunărene ale Ucrainei a adus drone de tip «momeală», fără încărcătură explozivă sau cel puțin așa au părut, pe teritoriul României”, adaugă generalul Grumaz.

În viitor vor exista mai multe crize precum Ucraina care atrag mari puteri și care vor genera riscuri de escaladare bazate pe frică și incertitudine și vor testa viabilitatea descurajării integrate, avertizează el. Așadar, riscurile unei escaladări există și nu sunt deloc neglijabile.

Cu cât durează mai mult războiul, cu atât e mai riscant

„Cu cât durează mai mult un conflict precum Ucraina, cu atât este mai puțin probabil ca acesta să fie limitat la un singur stat. Comunitatea de securitate națională va trebui să dezvolte instrumente și tehnici pentru evaluarea tendințelor de escaladare și a atitudinilor de risc în rândul liderilor străini care combină vechile concepte din psihologia politică cu noile capacități oferite de Inteligența Artificială”, e semnalul de alarmă tras de general.

El se oprește asupra fizicianului american Herman Kahn și a sistemului creat de acesta prin care s-ar putea anticipa eventualele escaladări ale unor războaie.

„Dacă ne uităm la scara creată de Herman Kahn (fizician american) cu cele 44 de trepte găsim între primele 20, care sunt nenucleare, o posibilitate de escaladare a conflictului din Ucraina. În Ucraina, cele mai importante două limite sunt clare: Occidentul nu a atacat direct forțele ruse, deci nu a trimis trupe în teatrul de operațiuni, iar fiecare parte își menține operațiunile limitate pe teritoriul ucrainean și cel rusesc. Statele Unite și partenerii săi NATO au trimis mii de militari și armament avansat pentru a întări apărarea pe flancul estic al Alianței, în timp ce canalizează echipamente militare în valoare de miliarde de dolari către Kiev - mișcări întâmpinate de Kremlin cu amenințări cu «consecințe». Nu există nicio linie de deconflict – și nici, potrivit oficialilor americani, Moscova nu pare interesată de una”, mai arată el.

Până unde s-a ajuns

Asta nu înseamnă că putem dormi liniștiți mai departe. În opinia sa, am intrat deja într-o fază extrem de periculoasă.

„Cu forțele nucleare rusești în alertă, criza din Ucraina intră într-o fază mai periculoasă. Înaintarea Rusiei prin Ucraina a adus forțele Kremlinului mai aproape de granițele NATO. Dacă aceste trupe rămân în Ucraina și Belarus, linia de contact s-ar muta în mod semnificativ spre vest. Mișcările Rusiei i-au obligat pe oficialii occidentali să activeze Forța de răspuns a NATO, forța sa de apărare comună de foarte mare pregătire pentru prima dată în istoria alianței. Mobilizarea, a spus secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, este menită să descurajeze un atac rus și să prevină răspândirea războiului din Ucraina în orice țară aliată NATO.”

Generalul Alexandru Grumaz amintește și că rușii ar avea obiceiul de a recurge la gesturi care pot fi considerate provocatoare.

„Forțele ruse au o istorie de a juca jocuri periculoase în zonele de frontieră ale NATO. Avioanele de luptă rusești efectuează frecvent zboruri joase sau aproape de trecere peste navele din Marea Neagră și avioanele de supraveghere americane care zboară deasupra Mediteranei. Potențialul ca astfel de manevre să aibă ca rezultat o coliziune sau o confruntare – și ca acel incident să se transforme într-o luptă mai mare – crește exponențial mai mult pe fondul unui război activ. Granițele terestre ale Ucrainei cu patru țări NATO – Polonia, Slovacia, Ungaria și România – apar pe radar, de asemenea, drept potențiale puncte fierbinți”, încheie generalul Alexandru Grumaz.