„Căpitanul” Corneliu Zelea Codreanu, întemeietorul Mişcării Legionare, a murit asasinat în noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, lângă pădurea din localitatea ilfoveană Tâncăbeşti, în urma unui asasinat.

În luna mai 1938, liderul legionar fusese condamnat la 10 ani de muncă silnică, pentru trădare.

Șase luni mai târziu, în seara de 29 noiembrie, Corneliu Zelea Codreanu era transportat cu o dubă a Jandarmeriei de la Râmnicu Sărat la Jilava, alături de alţi 13 legionari.

Toți 14 au fost strangulaţi de jandarmi şi ulterior împuşcaţi, ca mai apoi să se invoce motivul unei încercări de evadare.

Cadavrele au fost aruncate într-o groapă comună la Jilava, după care au fost arse cu vitriol. În aceeaşi noapte, au fost împuşcaţi legionari şi la Cluj, şi Bucureşti.

„Călinescu mi-a declarat atunci că, pentru motive politice, Codreanu şi 13 adepţi ai lui trebuiau să fie ucişi”

O declaraţie a maiorul care a participat la executarea liderului legionarilor Corneliu Zelea Codreanu şi a camarazilor acestuia în seara zilei de 29 noiembrie 1938, dată la Comisia de anchetă instituită de Înalta Curte de Casaţie Bucureşti, a fost publicată în volumul „Din luptele tineretului român 1919–1939“ .

Maiorul Constantin Dinulescu mărturisea ordinul primit de la preşedintele Consiliului de Miniştri, Armand Călinescu:

„Într-o zi am fost chemat de către fostul Preşedinte de Consiliu, Călinescu. În cabinetul lui de lucru se găsea şi generalul Bengliu, comandantul Jandarmeriei. Călinescu mi-a declarat atunci că, pentru motive politice, Codreanu şi 13 adepţi ai lui trebuiau să fie ucişi; aceasta ar fi fost şi dorinţa regelui”.

Dinulescu a relatat cum cei 13 legionari şi liderul lor au fost executaţi prin strangulare.

„În ziua de 29 noiembrie 1938, la orele 10 seara, Codreanu şi camarazii lui au fost scoşi din închisoarea de la Râmnicu-Sărat, unde erau închişi, şi au fost puşi într-un camion. Legionarii au fost puşi în aşa fel ca să poată vedea numai înainte, fiind în acelaşi timp legaţi cu braţele la spate. Ei nu puteau face nici cea mai mică mişcare; erau chiar constrânşi să stea continuu cu capul în sus”, consemna declarația lui Constantin Dinulescu.

Înapoia fiecăruia din ei stătea câte un jandarm, explica maiorul în aceeași declarație.

„Eu m-am aşezat lângă şofer. Se călătorea pe şoseaua dintre Ploieşti şi Bucureşti, când în zorii zilei de 30 noiembrie, după ce am dat semnalul fixat, cu lanterna, jandarmii au scos din buzunare o sfoară (frânghie), pe care au strâns-o în jurul gâtului legionarului ce stătea în faţa fiecăruia dintre ei. În felul acesta, Codreanu şi cei 13 camarazi ai lui au fost sugrumaţi, în timp ce maşina îşi continua drumul în plină viteză. Puţin timp după aceea, am ajuns la Bucureşti, de unde ne-am îndreptat către fortul de la Jilava, în interiorul căruia era săpată, deja de trei zile, o groapă mare. După ce camionul a intrat în fort, asupra cadavrelor strangulaţilor s-a tras — în urma ordinului primit de la prim-procurorul militar, col. Zeciu — câte un foc de revolver sau de puşcă.

Maiorul a relatat cum morții - Corneliu Zelea Codreanu și camarazii săi - au fost puși într-o groapă comună:

„Un medic militar constată moartea tuturor legionarilor transportaţi de noi. Cadavrele au fost aruncate în groapă. Eu imediat am declarat celor 14 jandarmi că ceea ce făcuseră fusese dispus de către Curtea Marţială şi că a fost o datorie patriotică importantă.“

„Fiecare jandarm a fost răsplătit cu 20.000 lei“

În certificatele de deces întocmite la Jilava s-a menţionat că cei 14 legionari au fost împuşcaţi pentru că au încercat să evadeze.

Jandarmii au fost răsplătiţi cu câte 20.000 de lei.

„Certificatele de moarte se confecţionaseră la Jilava de către colonelul de la Curtea militară Zeciu, locotenent-colonel Dumitru şi de primul comisar regal, colonel Pascu. S-a aruncat pământ în groapă; însă a doua zi cadavrele au fost dezgropate şi purtate într-o altă groapă. Asupra lor s-au vărsat multe sticle de acid sulfuric; apoi au fost acoperite cu pământ, iar deasupra s-a turnat o placă grea de ciment. Jandarmii, deşi involuntar, au trebuit să iscălească actele de deces, în care se spunea că cei 14 legionari au fost împuşcaţi pentru că încercaseră să fugă de sub escortă. Fiecare jandarm a fost răsplătit cu 20.000 lei. Eu am primit 200.000 de lei“, a mai menţionat maiorul Constantin Dinulescu.

Ce a comunicat Parchetul militar: „Jandarmii, după somaţiile legale, au făcut uz de armă“

În comunicatul din 30 noiembrie emis de Parchetul militar al Corpului II Armată se arăta însă că maşina cu care erau transportaţi legionarii a fost atacată de persoane necunoscute, iar deţinuţii au încercat să fugă:

„În noaptea de 29–30 noiembrie a.c. s-a făcut un transfer de condamnaţi de la închisoarea R. Sărat la Bucureşti–Jilava. În dreptul pădurii ce corespunde km 30 de pe şoseaua Ploieşti–Bucureşti, pe la orele 5, automobilele au fost atacate cu împuşcături de necunoscuţi care au dispărut şi în acel moment, transferaţii, profitând de faptul că transportul se făcea în automobile Brek tip jandarmi, deschise şi pe timp de noapte şi ceaţă densă, au sărit din maşini, îndreptându-se cu vădită intenţie de a dispărea în pădure. Jandarmii, după somaţiile legale, au făcut uz de armă. Au fost împuşcaţi: Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la zece ani muncă silnică şi şase ani interdicţie. Constantinescu Nicolae, Caranica Ion, Belimace Doru, autorii asasinatului comis asupra lui I.Gh. Duca, condamnaţi la muncă silnică pe viaţă. Caratănase Ion, Bozântan Iosif, Curcă Ştefan, Pele Ioan, State Gh. Ioan, Atanasiu Ioan, Bogdan Gavrilă, Vlad Radu, autorii asasinatului comis asupra lui Mihail Stelescu, condamnaţi la muncă silnică pe viaţă. Georgescu Ştefan, Trandafir Ioan, condamnaţi la câte zece ani muncă zilnică, pentru asasinat asupra lui Stelescu“.

Context

Asasinarea liderului legionar a avut loc în contextul în care autorităţile şi apropiaţii Casei Regale aveau îngrijorări mari legate de faima tot mai mare a lui Codreanu. Partidul lui, „Totul pentru Ţară”, obţinuse la alegerile din decembrie 1937 un rezultat remarcabil, 15.58%.

Exista temerea ca Zelea Codreanu să-şi dorească să fie mai mult decât un simplu parlamentar. După arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, în 1938, Armand Călinescu, în aceea perioadă ministru de Interne, spunea îngrijorat că exista presiuni din zona germană pentru rejudecarea procesului lui Codreanu:

„Asta înseamnă că va trebuie să rejudecăm procesul lui Codreanu să-l punem în libertate şi cu popularitatea lui, în două, trei luni ajunge la guvernare”.