Studiind arborele genealogic al lui Hitler, istoricii au descoperit un incest posibil si un altul cert în viata acestuia. Pentru ca lucrurile sunt foarte complexe si pentru ca pe tema în discutie s-au scris de-a lungul timpului mii de pagini, îndraznim doar sa preluam dintre acestea lucrarea „Viata intima a lui Hitler” a istoricului rus G. Hlebnikov, aparuta la Moscova, în 1995 si publicata în limba româna, de editura Crater, în anul 1997. Autorul a beneficiat de o documentare demna de invidiat, având acces la arhivele ultrasecrete ale celui de-al III-lea Reich, capturate de armatele sovietice, inclusiv la Mapa albastra - dosarul medical si la Dosarul negru („de cadre”) ale Führerului, cunoscute doar de câtiva intimi ai acestuia.

Mama Führerului a fost casatorita cu propriul unchi

Adolf Hitler s-a nascut la 20 aprilie 1889, în orasul Braunau, de pe Inne, din Austria. Mama sa, Klara Poltzl (1860-1907), s-a format sub influenta culturii de la tara, unde domina forta barbatului. Înca nu împlinise 16 ani, când s-a mutat în gospodaria unchiului Alois, var primar cu mama sa. A stat însa putin timp aici, deoarece Fanni (Franceska Matzelberger), sotia legitima a stapânului, a trimis-o înapoi la ferma parintilor ei. Va reveni însa dupa patru ani, când Fanni va fi atinsa de o boala incurabila, pentru a îngriji de copiii stapânilor.

Klara devenise între timp o femeie trupesa, linistita si neobisnuit de frumoasa. Fusese educata în spiritul catolic sever, cu o conceptie clara despre pacat si despre pedeapsa lui Dumnezeu si era foarte credincioasa, habotnica chiar. Modestia si rabdarea i-au fost de mare ajutor atunci când a trebuit sa-i ia în îngrijire pe copiii unchiului, stapânului si amantului Alois. S-a descurcat foarte bine si a devenit mama adoptiva pentru Angela, în vârsta de 3 ani, si Alois, de 2 ani.

În august 1884, a ramas însarcinata, exact cu patru luni înainte de nunta, si va naste primul copil, pe Gustav. Avea atunci douazeci si cinci de ani, iar sotul - patruzeci si opt. Ea a fost a treia sotie a lui Alois, caruia i-a facut sase copii, din care patru au murit de mici. Lui Gustav (1885) i-au urmat Ida (1886) si Otto (1887), care a trait doar câteva zile.

Nenorocirile s-au tinut una dupa alta: în acelasi an, ceilalti doi copii s-au îmbolnavit de difterie, boala fara leac pe acele timpuri. În decembrie, l-au înmormântat pe Gustav si peste o luna, pe Ida. Viata si-a urmat însa cursul si, nu peste mult timp, Klara va ramâne din nou gravida. Adolf sau Rudolf, cum i s-a spus la început, era, deci, al patrulea copil al lui Alois si al Klarei Hitler.

Viitorul Fuhrer al nemtilor a vazut lumina unei zile înnourate, posomorâte, la 20 aprilie 1889, în ajunul Pastelui catolic. Era un copil bolnavicios si mama sa îl lua adesea cu ea în pat, alaptându-l pâna la aproape doi ani. Klara a mai nascut înca doi copii - Eduard (1894) si Paula (1896), mezina familiei, care a murit în 1960, la Berthesgaden, unde a locuit sub numele de Paula Wolf.

Fata de mama sa, Hitler a nutrit întotdeauna o afectiune exaltata. Omul care se considera "rece ca gheata" si "tare ca otelul" a fost toata viata însotit de imaginea mamei sale. Portretul Klarei atârna deasupra patului în toate dormitoarele sale - la cancelaria Reichului, la Munchen si la Obersalzberger.

Majoritatea vecinelor considerau relatiile mamei cu fiul ca "la limita patologicului". Dezamagita de sot, care, dupa cum va recunoaste prietenul acestuia, abia daca-i adresa vreun cuvânt si era un mitocan notoriu, Klara si-a concentrat toata dragostea asupra copiilor si asupra casei, ce sclipea de curatenie - nici o pata sau un fir de praf, iar copiii aratau ca scosi din cutie.

Casa lui Frau Hitler era printre cele mai curate din oras. Dupa cum marturisesc vecinii, ea nu se oprea niciodata la palavre pe strada, ci se grabea acasa. Adolf o iubea enorm. Medicul de familie a declarat ca nu a mai întâlnit în practica sa "o legatura atât de strânsa între mama si fiu", negând însa, categoric, caracterul ei anormal.

Când mama sa a murit, la 17 decembrie 1907, de cancer mamar, el a ramas aplecat deasupra corpului neînsufletit, din amurg pâna în miez de noapte, pentru a-i face portretul. Va recunoaste mai târziu, ca a plâns doar de trei ori în viata sa: în 1918, când patria i-a fost înfrânta, în decembrie 1907, la mormântul mamei sale si la mormântul lui Geli. În 1923, îi va dedica o poezie, ce va fi publicata de-abia în 1933.

El i-a mostenit, printre altele, privirea enigmatica, renumita "privire fixa a lui Hitler", de care se va face mare caz. Avea în casa un tablou în care era pictat capul teribil al Meduzei Gorgona si compara mereu ochii acesteia cu ochii misteriosi, albastri spre verde ai mamei sale.

Sursa: adevarul.ro

Distribuie Distribuie Comentarii