66 de ani de la cel mai mare val al deportărilor staliniste din Basarabia
La 6 iulie 2015 se împlinesc 66 de ani de la cel de-al doilea și cel mai mare val al deportărilor staliniste din Basarabia și Nordul Bucovinei, când peste 35.000 de persoane, majoritatea femei și copii, au fost trimise în cele mai îndepărtate regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, precum Siberia sau Kazahstan.
Deportările din noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, operațiune denumită conspirativ 'IUG', s-au făcut în urma Hotărârii Biroului Politic al CC al PC al URSS nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 ''Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foștilor moșieri, marilor comercianți, complicilor ocupanților germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliției germane și românești, membrilor partidelor politice, gardiștilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât și a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus''.
Conform documentelor de arhivă, la această operațiune au participat 4.496 de 'lucrători operativi' ai Ministerului Securității de Stat al URSS, inclusiv aduși din alte republici, 13.774 de ofițeri și soldați și 4.705 de activiști de partid din Moldova. Pentru asigurarea transportului intern al celor ce au fost ridicați au fost mobilizate 4.069 autovehicule, iar pentru transportarea basarabenilor în Siberia și RSS Kazahă au fost pregătite 30 de eșaloane de tren, respectiv 1.573 de vagoane de vite.
La 66 de ani de la acea noapte neagră, foști deportați și rudele acestora, dar și oficiali au fost prezenți luni la Monumentul victimelor deportărilor regimului comunist, situat în fața gării feroviare din Chișinău, pentru a comemora victimele deportărilor din 1949.
''Aveam 15 ani când am fost deportată. Eu, sora, fratele de 6 ani și părinții. Am fost ridicați la 6 iulie 1949. Am stat acolo șase ani după care am revenit acasă. Am 84 de ani, dar nu am să uit până la moarte ziua asta, cum ne-au ridicat. Fără pâine, fără nimic, ne-au luat în trenuri de vite și ne-au dus''. Sunt amintirile încă foarte vii, exprimate cu lacrimi în ohci, ale Claudiei Dunicichina, deportată pe 6 iulie 1949, împreună cu întreaga familie, după cum relatează Radio Chișinău.
Premierul interimar Natalia Gherman a transmis cu această ocazie un mesaj în care aduce un omagiu victimelor deportărilor staliniste. ''Este o zi de mare tristețe, cea mai neagră și tragică filă din istoria noastră. Astăzi aducem un omagiu celor care nu au supraviețuit vremurilor groaznice, dar și celor care au trecut prin calvarul acestor deportări și s-au întors acasă. Au fost deportate familii întregi care, ajunse în Siberia, erau dezbinate și repartizate în lagăre de concentrare și muncă silnică. Tragedia acestor oameni — părinți, bunici, rude, copii și maturi — va rămâne pentru totdeauna cea mai mare durere a noastră'', se subliniază în mesajul Nataliei Gherman, potrivit agenției IPN.
Prezent la eveniment, primarul Chișinăului, Dorin Chirtoacă, a solicitat crearea unui grup reprezentativ care să analizeze problemele nerezolvate ale foștilor deportați. ''Astăzi ne întâlnim în fața Monumentului, într-un mod demn, așa cum trebuie să fie. Între timp s-au mai rezolvat o serie de dosare. Din câte cunosc nu a fost rezolvată problema legată de egalarea în drepturi a deportaților cu veteranii de război. Știu că aceasta a fost una dintre solicitările dumneavoastră'', a declarat Dorin Chirtoacă, citat de Radio Chișinău.
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei au fost o formă a represiunii politice puse în practică de autoritățile sovietice. Primul val a fost cel din noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, când au fost deportate peste 25.000 de persoane. Au urmat alte două valuri, în 1949 și 1951, în urma cărora au avut de suferit alte peste 40.000 de persoane. Date neoficiale arată, însă, că numărul celor deportați ar fi cu mult mai mare. AGERPRES
