Administraţia naţională pentru problemele aeronauticii şi cercetarea spaţiului cosmic (NASA, National Aeronautics and Space Administration) şi-a început oficial activitatea la 1 octombrie 1958, conform www.nasa.gov .

Evenimentul a avut loc în contextul concurenţei americano-sovietice pentru cucerirea spaţiului. Mai exact, după ce, la 4 octombrie 1957, Uniunea Sovietică a trimis primul său satelit în spaţiu cu Sputnik 1, preşedintele american de atunci, Dwight D. Eisenhower, a cerut Congresului să creeze o agenţie spaţială civilă. La 29 iulie 1958, el a semnat legea de creare a NASA, în care se preciza: „Congresul declară că este politica Statelor Unite ca activităţile din spaţiul cosmic trebuie să fie dedicate scopurilor paşnice şi în beneficiul întregii omeniri”.

Ca instituţie, NASA este succesoarea unei structuri ce purta denumirea de Comitetul consultativ naţional pentru aeronautică (NACA, National Advisory Committee for Aeronautics). La acea dată, personalul număra doar 8.000 de angajaţi şi avea un buget anual de 100 de milioane de dolari.

În momentul începerii activităţii, NASA a moştenit trei laboratoare de la fosta structură: „Langley Aeronautical Laboratory” (înfiinţat în 1918), „Ames Aeronautical Laboratory” (înfiinţat lângă San Francisco, în 1940), respectiv „Lewis Flight Propulsion Laboratory” (care funcţiona din 1941 şi avea sediul la Cleveland, Ohio). Acestora li se adaugă alte două mici laboratoare pentru teste, situate la Muroc Dry Lake, în deşertul California, respectiv pe Insula Wallops, Virginia.

La 11 octombrie 1958, are loc prima lansare NASA: misiunea Pioneer 1. Un alt succes al primului an de funcţionare l-a constituit lansarea Pioneer 3, primul satelit american ce a atins o altitudine de aproximativ 102.000 km. Primul mare program în domeniul aeronauticii şi al aplicaţiilor spaţiale l-a constituit Programul Mercur, prin care s-a urmărit dacă oamenii pot supravieţui în spaţiu.

La 5 mai 1961, astronautul Alan B. Shepard Jr. a devenit primul american în spaţiu când a pilotat Freedom 7 într-un zbor suborbital. În anul următor, la 20 februarie, John Glen a fost primul american pe orbită în jurul Pământului, într-un zbor de 5 ore cu Friendship 7.

A urmat Programul Gemini. Primul zbor cu echipaj uman al proiectului Gemini a fost Gemini III, care a avut loc la 23 martie 1965.

În anii următori, NASA şi-a concentrat eforturile către zborurile spre Lună, prin Programul Apollo, în contextul în care, la 25 martie 1961, preşedintele John F. Kennedy a declarat că, până în 1970, SUA ar trebui să poată trimite oameni pe Lună şi înapoi pe Terra în condiţii de siguranţă. Punctul culminant al acestei iniţiative l-a reprezentat misiunea Apolo 11, din anul 1969, când s-a reuşit trimiterea primului om pe Lună. Neil Armstrong a fost comandantul navei Apollo 11, care la 16 iulie 1969 a fost lansată de la baza Cape Kennedy. La 20 iulie 1969, Neil Armstrong a fost primul pământean care a păşit pe Lună, moment în care a rostit faimoasele cuvinte: „Un pas mic pentru (un) om, un salt uriaş pentru omenire”. A fost urmat de Buzz Aldrin. Au fost amplasate pe Lună instalaţii de cercetare, fiind prelevate probe de praf selenar; totodată, a fost dezvelită o placă memorială, rămânând înfipt în solul selenar un drapel al SUA. Întoarcerea modulului „Eagle”, recuplarea cu nava, îmbarcarea astronauţilor şi întoarcerea pe Terra au decurs conform planului. Aterizarea pe Terra a avut loc la 24 iulie 1969.

Skylab a fost prima staţie spaţială americană, construită de NASA şi lansată la 14 mai 1973 de la Centrul Spaţial John F. Kennedy din Florida. NASA a dus muncă de pionierat şi în ce priveşte lansările de sateliţi. Generaţiile Echo, Telstar, şi Syncom au revoluţionat comunicaţiile prin intermediul acestei facilităţi. Navetele spaţiale au devenit un obiectiv major al NASA spre sfârşitul anilor 1970 şi în anii 1980. Proiectate să fie vehicule ce se pot lansa frecvent şi devin reutilizabile, patru navete spaţiale au fost construite până în 1985.

În ziua de 24 aprilie 1990, telescopul Hubble a fost plasat pe orbită de către naveta spaţială Discovery, la 548 km deasupra Pământului, potrivit www.nasa.gov. Telescopul spaţial este rezultatul colaborării dintre NASA şi Agenţia Spaţială Europeană (ESA).

La 26 noiembrie 2011, NASA a lansat spre Marte, de la baza militară Cape Canaveral, roverul Curiosity. Aterizarea a avut loc la 6 august 2012, pe Aeolis Palus, în interiorul craterului Gale. Obiectivele roverului au inclus, printre altele, o investigaţie a climatului şi a geologiei marţiene. În decembrie 2012, misiunea de doi ani a Curiosity, parte a Misiunii NASA Mars Science Laboratory, a fost extinsă indefinit.

Lansată la 16 noiembrie 2022, Artemis 1 este prima dintr-o serie de misiuni din ce în ce mai complexe care vor permite explorarea omului către Lună şi Marte. În ziua de 11 decembrie 2022, după ce a petrecut peste 25 de zile în spaţiu şi a survolat la mică distanţă Luna, capsula Orion a NASA a amerizat în Oceanul Pacific, marcând finalul misiunii test Artemis 1, al cărei scop a fost să pregătească întoarcere oamenilor pe Lună în anii care vin.

În aprilie 2022, telescopul spaţial James Webb, situat la 1,5 milioane de kilometri distanţă faţă de Pământ, şi-a încheiat faza de aliniere a instrumentelor sale ştiinţifice, devenite operaţionale pentru a explora profunzimile Universului. La 12 iulie 2022, NASA a dezvăluit totalitatea primelor imagini primite de la cel mai puternic telescop spaţial conceput vreodată, James Webb, care marchează începutul operaţiunilor sale ştiinţifice aşteptate de ani buni de astronomii din întreaga lume.

Câteva dintre cele mai importante obiective ale NASA, sunt: extinderea şi susţinerea activităţii umane în sistemul solar, descoperirea „secretelor” Pământului şi universului, crearea de tehnologii inovatoare pentru explorarea spaţiului, cercetarea avansată în domeniul aeronauticii, realizarea de programe şi obţinerea de resurse pentru activităţile aeronautice şi din spaţiu.

Pe lângă numeroasele reuşite, istoria NASA a cunoscut şi trei tragedii majore. Prima, la 27 ianuarie 1967, în cadrul misiunii Apollo 1, a dus la moartea echipajului de trei persoane. La 28 ianuarie 1986, naveta spaţială Challenger s-a dezmembrat la 73 de secunde după lansare, ceea ce s-a soldat cu moartea celor şapte membri ai echipajului. Cea de-a treia s-a petrecut la 1 februarie 2003, când naveta spaţială Columbia s-a dezintegrat deasupra Texasului în timpul reintrării în atmosfera Pământului, toţi cei şapte membri ai echipajului murind.