A fost cel mai cunoscut şi influent cap mafiot al secolului al XX-lea, fondatorul organizaţiei criminale Cosa Nostra. Este vorba despre Lucky Luciano, de la cărui moarte se împlinesc astăzi 61 de ani.

Luciano este considerat părintele crimei organizate moderne în America deoarece a împărţit New York City la cinci familii diferite de crimă organizată şi pentru că a fondat prima comisie.

El a rămas în istorie drept cel mai vestit "cap" al mafiei siciliene din Statele Unite ale Americii. Dar aria sa de influenţă s-a extins şi în Europa şi în Cuba. Peste tot a fost temut, în multe locuri a fost respectat; mulţi l-au urât, însă s-au găsit şi câţiva care l-au îndrăgit sincer.

Jocuri de noroc, pariuri, prostituţie, comerţ cu droguri, camătă, taxe de protecţie, Lucky Luciano a fost implicat în toate, inclusiv în mişcarea sindicală, controlând astfel şi afaceri legale de construcţii, transporturi şi altele. Luciano a desfiinţat titlul de capo din tutti capi, ştiind că acesta crea tensiuni şi resentimente între familii.

A reorganizat din temelii

De asemenea, se spune că a dorit să desfiinţeze şi ceremonialul de primire a noilor membri în organizaţie, dar prietenul şi consilierul sau, Meyer Lansky, l-a sfătuit să-l menţină. S-a invocat atunci faptul că tinerii au nevoie de ritualuri pentru a se simţi legaţi de grup.

Luciano a reorganizat, practic, din temelii mafia italiană, transformând-o într-o reţea de grupuri de afaceri ale cărei supravieţuire şi succes se bazează în mare măsură pe legăturile familiale şi pe un cod de conduită, cu reguli stricte. Aceasta este organizaţia care supravieţuieşte şi astăzi, implicată în viaţa socială, de afaceri şi, după toate probabilităţile, şi politică, a Americii moderne.

A murit de inimă rea

După o viață palpitantă, Lucky Luciano a murit în 1962, ca urmare a unui atac de cord, pe aeroportul internaţional din Napoli. Mersese aici, se spune, pentru a se întâlni cu un producător, care dorea să facă un film despre viaţa lui. Din cauza condiţiilor speciale în care avuseseră loc eliberarea lui din închisoare( n.r.: a colaborat cu autoritățile americane) şi deportarea sa în Italia, abia după zece ani de la moarte rămăşiţele sale pământeşti au putut fi aduse în America, pentru a fi îngropate într-un cimitir din cartierul new yorkez Queens. La înmormântarea sa au participat peste 2.000 de oameni.

Născut în Sicilia în 1897

Născut în 1897, în Sicilia, Salvatore Lucania a venit în SUA în 1906, împreună cu familia sa, așa cum au făcut-o mulți italieni, stabilindu-se la New York, într-un cartier populat de evrei. Cea mai mare șansă pe care soarta i-a oferit-o lui Salvatore – botezat mai târziu Charles Luciano – a fost adoptarea celui de al 18-lea amendament la Constituția americană, ratificat în 1919 și intrat în vigoare în anul următor.

Este celebrul amendament care a introdus prohibiția în SUA, cel care interzicea producerea, transportarea, vânzarea și consumul de băuturi alcoolice. Mulți au văzut în această reglementare un excelent prilej de îmbogățire, făcând comerț ilegal cu alcool. Printre ei s-a numărat și Luciano, care a început să lucreze pentru un anume Arnold Rothstein („Creierul”), un personaj important al crimei organizate din New York, cel care a reușit să dezvolte un imperiu al comerțului clandestin.

Comerțul cu alcool

Învățând de la acesta, în 1920 Lucky Luciano s-a asociat cu Frank Costello și Vito Genovese – ambii de origine italiană – și a inițiat propria lor afacere: o firmă de transport pentru diverse mărfuri, care era folosită ca paravan pentru comerțul cu alcool. Importând whisky din Scoția sau Canada și rom din Caraibe, cei trei au devenit, până în 1925, cei mai importanți „afaceriști” din New York pe piața neagră a băuturilor spirtoase. De aici și până la crearea unui adevărat imperiu nu a mai fost decât un pas.

A condus afacerile din închisoare

Dar supremația lui Lucky Luciano nu a fost de lungă durată, începând să fie urmărit cu înverșunare de procurorul Thomas E. Dewey. Ani în șir a strâns acesta probe împotriva lui Luciano, reușind, în 1936, să obțină o condamnare la zece ani de închisoare. Dar chiar și din interiorul penitenciarului de maximă securitate din Dannemora (unde a reușit, datorită influenței sale, să determine administrația să construiască o biserică), Luciano a continuat să conducă afacerile familie sale prin intermediul asociaților săi Frank Costello și Vito Genovese.