La 6 februarie 1990, Frontul Salvării Naționale (FSN) a fost înființat ca partid politic, sub conducerea lui Ion Iliescu, după ce fusese constituit ca organ provizoriu al puterii de stat la 22 decembrie 1989.

După 1989, odată cu căderea regimului comunist, interesul românilor pentru politică a renăscut, iar odată cu el a apărut „epidemia” de partide. Aproape 90 de formaţiuni politice au fost înregistrate în primele luni ale anului 1990, în contextul în care în România urmau să aibă loc primele alegeri democratice după foarte mulţi ani.

”Un fenomen interesant care are loc în anul 1990 este acela al înfiinţării a foarte multe partide, ceea ce a derutat electoratul românesc, dar se pare că aceasta a şi fost scopul FSN.-ului, care a acceptat că pentru a lua fiinţă un partid era nevoie de doar două sute şi ceva de membri. Fenomenul este similar cu cel din anii 1944-1947, când, de asemenea, s-au înfiinţat vreo 70 de partide minuscule, tot pentru a deruta electoratul partidelor istorice, în special cel al PNŢ., fiindcă foarte multe dintre ele purtau în titulatură noţiunea "ţărănist" sau "ţărănesc", explica, pentru „Adevărul”, în urmă cu câțiva ani, Istoricul Marin Pop, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.

„Ceva din revoluţia română a luat o turnură greşită”

Interesul FSN. pentru preluarea puterii prin slăbirea partidelor politice, care se bucurau de simpatia populaţiei, ar fi fost întrezărit încă din zilele Revoluţiei, după cum arăta același istoric, însă nimeni nu şi-a dat seama de asta.

„Este un episod pe care îl aminteşte şi Petre Roman în cartea lui intitulată <<Libertatea ca datorie>> Pe data de 22 decembrie 1989, Corneliu Coposu, liderul naţional-ţărănist, care suferise 17 ani şi jumătate în puşcăriile comuniste şi reînfiinţase deja, printr-un manifest, PNŢ., a încercat să intre în sediul Comitetului Central al P.C.R. dar nu a fost lăsa”, explica istoricul .,

Despre acest eveniment, de a cărui importanţă nu a fost constientizată atunci opinia publică şi care a avut repercusiuni asupra sistemului politic din România şi al democraţiei s-a aflat mai târziu din cartea lui Petre Roman, care spune următoarele:

"La un moment dat a fost anunţăta sosirea lui Corneliu Coposu (...) au strigat aproape simultan Bârlădeanu şi Iliescu (...) Acum sunt convins - spune Roman - că exact în momentul acela, ceva din revoluţia română a luat o turnură greşită, al cărei preţ l-am plătit şi îl plătim şi azi”.

„Ion Iliescu şi ai săi veniseră cu o putere deja constituită”

În seara de 22 decembrie 1989, generalul Nicolae Militaru însuși a afirmat că Frontul Salvării Naționale acționa deja de șase luni.

” Denumirea noii forţe politice era deja cunoscută în cercul noii puteri prosovietice . Întrunirea pentru formarea FSN a fost un spectacol „de ochii lumii". În timp ce, la Târgovişte, Ceauşeştii treceau din mâinile Miliţiei în cele ale Armatei, la Bucureşti se făceau planuri pentru constituirea noii puteri. Imediat după fuga lui Ceauşescu, bătrânii activişti din CPEx au încercat să facă ei guvernul. Însă puterea nu mai era în sediul CC. Ea urma să fie predată grupării Iliescu, după ora 16.00, în clădirea Ministerului Apărării Naţionale. Punctul culminant al zilei a fost constituirea Frontului Salvării Naţionale. În ciuda dezbaterilor din faţa camerei de luat vederi, Ion Iliescu şi ai săi veniseră cu o putere deja constituită. S-au dat chiar singuri de gol.”, explica jurnalistul Grigore Cartianu, în „Adevărul” ( 2009)

Iată cum arăta prima listă a CFSN:

1.Doina Cornea - profesoară, disidentă

2.Ana Blandiana - poetă

3.Mircea Dinescu - poet

4.Laszlo Tokes - preot reformat

5.Dumitru Mazilu - diplomat

6.Dan Deşliu - poet

7.Ştefan Guşă - general, şef al Marelui Stat Major

8.Victor Atanasie Stănculescu - general, ministru al Apărării

9.Aurel Dragoş Munteanu - scriitor

10.Corneliu Mănescu - fost diplomat, semnatar al „Scrisorii celor şase"

11.Alexandru Bârlădeanu - vechi activist PCR, semnatar al „Scrisorii celor şase"

12.Silviu Brucan - vechi activist PCR, semnatar al „Scrisorii celor şase"

13.Petre Roman -profesor

14.Ion Caramitru - actor

15.Sergiu Nicolaescu - regizor şi actor

16.Mihai Montanu - lucrător la Energomontaj

17.Mihai Ispas - sportiv (lupte)

18.Gelu Voican Voiculescu - specialist în studii geotehnice

19.Dan Marţian - vechi activist PCR

20.Mihai Lupoi - căpitan de Armată

21.Gheorghe Voinea - general, comandantul Armatei I

22.Emil (Cico) Dumitrescu - căpitan de rangul I

23.Vasile Neacşa - revoluţionar

24.Cristina Ciontu - studentă

25.Marian Baciu - revoluţionar

26.Bogdan Teodoriu - economist

27.Eugenia Iorga - revoluţionar

28.Paul Negriţiu - revoluţionar

29.Gheorghe Manole - revoluţionar

30.Cazimir Ionescu - economist

31.Adrian Sârbu -regizor „Sahia Film"

32.Constantin Cârjan - revoluţionar

33.Domokos Geza - scriitor

34.Magdalena Ionescu - revoluţionar

35.Marian Mierlă - student

36.Constantin (Bebe) Ivanovici - muncitor

37.Ovidiu Vlad - revoluţionar

38.Valeriu Bucurescu - revoluţionar

39.Ion Iliescu - vechi activist PCR, director Editura Tehnică.

Raport CIA declasificat: FSN a cerut în ianuarie 1990 sprijinul foştilor agenţi ai Securităţii

Constituit ca organ provizoriu al puterii de stat la 22 decembrie 1989, Frontul Salvării Naționale, a fost ]nregistrat ca partid politic abia pe 6 ianuarie 1990.

Și tot în ianuarie 1990, FSN a fost în situaţia de a cere susţinerea fostei poliţii politice din timpul regimului Nicolae Ceauşescu, în contextul în care în România continuau demonstraţiile prodemocraţie, arată documente declasificate de Agenţia Centrală de Informaţii (CIA).

Agenţia Centrală de Informaţii (CIA) a publicat documente declasificate parţial despre Revoluţia produsă în decembrie 1989 în România şi despre situaţia politică din ianuarie 1990, după cum arăta Mediafax.

Potrivit unui raport CIA din 27 ianuarie 1990, se amplifica „mişcarea de contestare” a Frontului Salvării Naţionale (FSN), care „nu mai poate ascunde lipsa de credibilitate şi disensiunile interne”. (...)

„Preşedintele Iliescu a admis joi că situaţia politică este instabilă, avertizând că s-ar instala anarhia dacă s-ar prăbuşi guvernul provizoriu”, se mai arăta în documentul CIA datat 27 ianuarie 1990.

Tot într-un raport al CIA, cu titlul „România: Securitatea revine”, datat 30 ianuarie 1990, se arăta:

„Continuarea demonstraţiilor antiregim împinge Frontul Salvării Naţinale (FSN), aflat la putere, să recurgă la susţinerea necruţătoarei foste poliţii politice a lui Ceauşescu. Notă: Actualul profil redus menţinut de Securitate probabil se va schimba dacă, după cum este probabil, FSN va continua să fie vizat de atacuri din cauza susţinerii cu jumătate de măsură a reformelor democratice. Implicarea personalului Securităţii în limitarea protestelor amplifică mult probabilitatea ca demonstraţiile antiguvernamentale să devină violente. Aşa cum s-a întâmplat în timpul înlăturării lui Ceauşescu, armata română ar putea juca un rol-cheie în supravieţuirea FSN”,

Există însă și părţi ale raportului rămase clasificate.

FSN a participat și câștigat primele alegeri libere după 1989, organizate la 28 mai 1990. Din 26 iulie 1990, conducerea FSN a fost preluată de Petre Roman.

Neînțelegerile între Roman și Iliescu au condus la desprinderea din FSN a susținătorilor lui Iliescu, care s-au unit în Frontul Democrat al Salvării Naționale (27-29.3.1992).

FSN și Iliescu au devenit la scurt timp principalii opozanți ai democrației în viziunea unei părți a societății românești care s-a constituit în societăți civile, și au participat inclusiv la Fenomenul Piața Universității.