2MASS J2126, o planetă aparent singură, face parte din cel mai vast sistem solar observat
O uriașă exoplanetă, obiect denumit 2MASS J2126, despre care se credea că este o planetă rătăcitoare prin spațiu, fără un sistem solar, se află de fapt pe orbita unei stele, însă este cea mai îndepărtată orbită a unei planete observate până în prezent - 1 trilion de kilometri -, iar această descoperire face ca sistemul solar al acestei planete să fie cel mai vast sistem solar cunoscut, conform unui nou studiu, informează SPACE.com.
Astronomii au descoperit steaua mamă a uriașei exoplanete gazoase 2MASS J2126, despre care se credea că rătăcește singură prin spațiu. Distanța dintre această planetă și steaua sa este de aproximativ 7.000 UA (Unități Astronomice — 1 UA corespunde distanței medii de la Pământ la Soare adică aproximativ 150 de milioane de kilometri) și astfel, această planetă își încheie mișcarea de revoluție în aproximativ 900.000 de ani tereștri.
Pentru comparație, planeta gazoasă Neptun, cea mai îndepărtată planetă cunoscută din sistemul nostru solar, se află la 30 UA față de Soare, planeta pitică Pluto se află la 40 UA, iar ipotetica a 9-a planetă din sistemul nostru solar, a cărei existență este susținută deocamdată doar de dovezi indirecte, care țin de orbitele unor obiecte transeptuniene, din Centura Kuiper, s-ar afla la distanța de 600 până la 1.200 UA de Soare.
"Această planetă nu este chiar atât de singuratică cum am crezut inițial, însă cu siguranță că relația sa cu steaua mamă poate fi considerată o relație de la distanță", a comentat autorul acestui studiu, Niall Deacon, de la Universitatea din Hertfordshire (Anglia).
Până la această descoperire, cea mai îndepărtată planetă cunoscută față de steaua sa era o planetă aflată la aproximativ 2.500 UA.
În cadrul acestui nou studiu, Niall Deacon și colegii săi au analizat bazele de date cu privire la planetele rătăcitoare, stelele tinere și piticile maro (obiecte mai mari decât planetele dar prea mici pentru a îndeplini în nucleu condițiile de temperatură și presiune necesare fuziunii hidrogenului și astfel pot fi considerate niște stele ratate) în căutarea unor corelații. Ei au observat că planeta 2MASS J2126, care a fost descoperită în urmă cu 8 ani, dar și o pitică roșie, TYC 9486-927-1, se deplasează prin spațiu împreună, la aproximativ 104 ani lumină distanță de Pământ, ceea ce indică faptul că fac parte din același sistem solar.
Oamenii de știință au estimat vârsta stelei TYC 9486-927-1 și a planetei 2MASS J2126 la aproximativ 10 milioane — 45 de milioane de ani, pornind de la analiza conținutului de litiu al stelei — litiul este distrus relativ rapid în ciclul de viață al unei stele și, astfel, cu cât acest element este mai prezent în semnătura chimică a unei stele, cu atât această stea este mai tânără.
Conform calculelor astronomilor, planeta 2MASS J2126 a încheiat până în prezent cel mult 50 de orbite în jurul stelei sale.
Datele cunoscute despre această planetă le-a permis astronomilor să-i calculeze masa și, conform acestor calcule, 2MASS J2126 este de 12 până la 15 ori mai masivă decât Jupiter, cea mai mare dintre planetele sistemului nostru solar. De asemenea, conform estimărilor, temperatura la suprafața acestei planete este de aproximativ 1.500 de grade Celsius.
În aceste condiții de temperatură, presiune și distanță față de steaua mama, șansele să existe viață pe planeta 2MASS J2126 sunt practic nule. Dacă un explorator spațial ar putea rezista condițiilor extreme și ar pune piciorul pe această planetă, el ar vedea steaua mamă ca pe un simplu punct strălucitor pe cer și pornind doar de la observațiile de la fața locului nici nu ar putea să-și dea seama că respectiva planetă și steaua pe care o vede fac parte din același sistem solar.
Acest sistem solar nu s-a format probabil dintr-un vast disc de praf și gaze cosmice, așa cum s-a format sistemul nostru solar, conform oamenilor de știință care recunosc însă că nu știu cum ar fi putut să apară.
"Modul în care astfel de sisteme planetare se nasc și supraviețuiesc timpului rămâne o întrebare deschisă", a remarcat și Simon Murphy, de la Australian National University din Canberra, co-autor al acestui studiu ce a fost publicat în ultimul număr al revistei Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.
AGERPRES