25 martie 2015- sfidarea
Ziua de 25 martie 2015 merită să fie reţinută. Pentru cei dintre noi care mai posedă un instinct civic al memoriei şi al lucidităţii, votul în cazul lui Dan Şova este clipa din care măştile ipocriziei onctuoase au căzut. Este vremea ca adevărul să fie rostit, până la capăt, este vremea să ne reamintim de sensul unei lupte pentru demnitate pe care am purtat-o, în anii din urmă,este vremea să evocăm semnificaţia votului pe care l-am dat, fără ezitare ,pe 16 noiembrie 2014, spre a înlătura un regim al privilegiilor şi incompetenţei, întruchipat de Victor Ponta.
Pe 25 martie 2015, inegalitatea şi privilegiile au invins, din nou. În pofida acelei stări de graţie a panicii generalizate resimţite imediat după alegerile prezidenţiale, reflexele de protecţie şi de solidaritate s-au reactivat. Victor Ponta este, astăzi, în continuare, premier. Memoria momentului în care românii au fost umiliţi în secţiile de votare pare să se fi şters. Majoritatea din Senat de acum este majoritatea căreia îi datorăm politica programatică de tăgăduire a unui drept constituţional nenegociabil.
Pe 25 martie 2015 înţelegem că 16 noiembrie 2014 este un doar o etapă o dintr-o confruntare pe care suntem obligaţi să o ducem mai departe. Este confruntarea cu o elită ce refuză să ne accepte statutul de cetăţeni, este confruntarea cu un PSD care se obstinează să ne trateze ca pe o masă de şerbi inerţi , este confruntarea cu un regim economic şi social care se fondează pe spoliere, corupţie şi complicitate.
Pe 25 martie 2015 avem datoria de a ne elibera de iluzii şi de a îmbrăţişa luciditatea şi vigilenţa democratică. Ordinea pe care o ocrotesc prin vot senatorii nu este ordinea noastră. Cedarea în faţa acestui asalt frontal echivalează cu o capitulare. Cei ce au dat un vot împotriva solicitărilor DNA astăzi pot fi , mâine, cei care sprijină rescrierea legislaţiei penale şi procesual-penale. Precedentul din cazul Şova nu trebuie ignorat sau subestimat.
Pe 25 martie 2015, Senatul a sfidat, prin votul membrilor săi,principiile pe care se ridică un viitor al demnităţii şi egalităţii. Devenit curte de judecată si pavăză împotriva puterii judecătoreşti, Parlamentul condamnă naţiunea întreagă la un statut de sclavie constituţională. Deasupra noastră se află ei, această castă definită prin impunitate.Rolul nostru este de a ne supune, fără să crâcnim.
25 martie 2015 este un prag care ne invită la o opţiune lipsită de ambiguitate. Alegerea care ni se înfăţişează este clară- între somnolenţa sclaviei şi curajul rezistenţei democratice nu mai există cale de mijloc. Civismul este stindardul sub care suntem chemaţi să ne aşezăm, spre a ne apăra drepturile noastre.
