24 Ianuarie/Incursiune în istorie - anul 1909: aniversarea a 50 de ani de la Unirea Principatelor Române şi trecerea în veşnicie a Elenei Cuza
Românii marchează pe 24 ianuarie Ziua Unirii Principatelor, prilej de întoarcere la trecut şi de cinstire a înaintaşilor. Muzeograful Renata Gabriela Buzău din cadrul Complexului Muzeal Naţional Neamţ a făcut o incursiune în istorie, oprindu-se la anul 1909, relevant din perspectiva a două mari evenimente - aniversarea a 50 de ani de la Unirea Principatelor Române şi trecerea în veşnicie a Elenei Cuza. Iar dezvăluirile făcute de muzeograful nemţean se constituie într-o adevărată lecţie de istorie.
Începutul de secol XX a fost caracterizat, din punct de vedere istoric, prin celebrarea a două evenimente care au marcat evoluţia ţării noastre, evenimente care împlineau un număr rotund de ani. Este vorba de împlinirea a 500 ani, în 1904, de la moartea lui Ştefan cel Mare, şi împlinirea a jumătate de veac, în 1909, de la Unirea Principatelor Române, a declarat, pentru AGERPRES, Renata Gabriela Buzău.
Aceasta a amintit că veacul al XIX-lea, cunoscut şi ca "Secolul naţiunilor", s-a caracterizat prin lupta popoarelor pentru constituirea de state naţionale proprii, românii acţionând cu prudenţă, astfel încât să nu abată asupra lor umbrele ameninţătoare ale celor trei imperii vecine: Imperiul Austriac, Ţarist şi Otoman.
"În ciuda suprimării valului revoluţionar declanşat în 1848, idealul unirii Moldovei şi Ţării Româneşti, formulat de Mihail Kogălniceanu în Dorinţele Partidei Naţionale din Moldova, nu a fost abandonat, însă, cu tact şi abilitate, fruntaşii politici au speculat interesele divergente ale Marilor Puteri, care, îmbinate cu cele naţionale româneşti, au făcut posibilă împlinirea, într-un final, a idealului mult aşteptat. Unirea Principatelor Române, înfăptuită la 24 ianuarie 1859, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, a fost actul de naştere al Statului Român Modern, fără de care aducerea unui prinţ străin la conducerea ţării, obţinerea Independenţei, proclamarea Regatului şi cuprinderea tuturor românilor între graniţele României Întregite nu ar fi fost posibile", a explicat Renata Gabriela Buzău.
Celebrarea semicentenarului Unirii Principatelor Române, în 24 ianuarie 1909, a fost la cele mai înalte standarde, a povestit aceasta.
"Chiar dacă de-a lungul domniei Principele şi, ulterior, Regele Carol I a fost mai rezervat în privinţa actului de la 24 ianuarie şi a meritelor predecesorului său, totuşi împlinirea a 50 de ani de la dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza a fost organizată şi sărbătorită la standardele cele mai înalte, pe măsura personalităţii celui prin care s-a realizat unirea Moldovei şi a Ţării Româneşti", a spus Renata Gabriela Buzău.
Ea a făcut trimitere la ediţia din 27 ianuarie 1909 a ziarului Adevărul care publica: "[...] cu toată rezerva oamenilor noştri de stat faţă de domnia lui Cuza, regele Carol n'a mai ezitat, de astă-dată, să vorbească şi de domnia lui Vodă Cuza. [...] S'a făcut o retragere militară cu torţe la palat; palatul a fost iluminat, procesiunea organizată de diferite societăţi a trecut pe dinaintea palatului avînd în mijlocul ei bustul lui Cuza, iar regina a eşit la fereastră şi a salutat cortegiul; prinţul Ferdinand a fost la un Te-Deum la care au azistat înalţii demnitari, etc. (...) În seara de 24 Ianuarie a avut loc în marea sală de recepţie a Palatului Regal un prînz dat de M. S. Regele".
Printre cei prezenţi la banchet, la dreapta Suveranului s-a aflat cumnatul fostului domn al ţării, Theodor Rosetti, fratele Doamnei Elena Cuza, cel care s-a bucurat de o strălucită carieră politică în timpul domniei Regelui Carol I.
Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO
Renata Gabriel Buzău a amintit faptul că, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, între Familia Regală a României şi Principesa Unirii a existat o relaţie cordială bazată pe respect reciproc.
Muzeograful a prezentat şi discursul rostit de Suveran la banchetul din 24 ianuarie 1909: "După vechile datini, Domnitorii chemau împrejurul lor, atît în vremurile de grele încercări, cît şi în zilele de sărbători, pe fruntaşii ţărei în mare Sfat. Credincios acestei frumoase tradiţii, am dorit să sărbătorim astăzi al 50-lea aniversar al Unirei, în mijlocul bărbaţilor de Stat cari au conlucrat cu Mine la ridicarea şi întărirea Romîniei. [...] Într'adevăr, fără unire n'ar fi fost cu putinţă alegerea Mea ca Domn şi împlinirea celei lalte dorinţi de a întemeia o dinastie, chezăşie puternică a statorniciei. Prin unire am câştigat tăria trebuincioasă pentru a cuceri pe câmpul de luptă Neatîrnarea şi Coroana unui regat liber, şi tot prin unire a dobîndit ţara puteri şi mijloace nouă pentru treptata şi sănătoasa propăşire a vieţii naţionale. În sfârşit unirea a dat României deplina fiinţă de Stat şi vaza de care se bucură în faţa lumei. Suntem dar datori a sărbători aniversarea celor 50 de ani ai Unirei cu toată dragostea şi cinstea, şi a ne îndrepta gîndurile cu adîncă recunoştinţă, atît către luptătorii unirei, cît şi către Acela care a fost sortit să fie alesul ţărilor surori, [...]. [...] Bucuria Mea însă ar fi fost cu mult mai mare dacă numărul reprezentanţilor acestei generaţii care a făurit sau a fost martoră la renaşterea României n'ar fi fost aşa de redus, şi dacă din mijlocul lor n'ar lipsi tocmai acel bărbat care, timp de peste 50 de ani, a fost muncitor neobosit pentru binele ţărei. Ei se pot mîndri de opera lor, iar noi le aducem cinstea noastră. [...]".
Gabriela Renata Buzău a caracterizat expozeul Regelui Carol I ca fiind unul diplomatic, "demn de cel care şi-a asumat dificila misiune de a conduce Principatele Române Unite, cu toate că ceea ce a surprins pe mulţi a fost un aspect ce nu putea trece neobservat, numele fostului domnitor nu a fost rostit de Suveranul ţării".
Acest aspect a fost surprins şi în ediţia de la acea vreme a ziarului Adevărul: "Regele [...] a vorbit de domnia lui Cuza - cu toate că s'a ferit să'i pomenească numele ceea ce e cam isbitor''.
"De asemenea, tot fără a-i pronunţa numele, primul rege al României a făcut trimitere şi la Dimitrie Sturdza, cel care, în timpul domniei lui Carol I, a devenit un devotat om politic al Palatului Regal. Astfel, prin intermediul discursul rostit, suveranul a încercat să îi mulţumească şi pe nostalgicii epocii lui Alexandru Ioan Cuza, dar şi pe liberalul cunoscut pentru adversitatea pe care a avut-o faţă de Domnul Unirii'', a arătat Gabriela Renata Buzău.
Ea a subliniat că puţină lume ştie că expozeul aniversar rostit de Regele Carol I, la acel prânz, a fost scris de eruditul nemţean G. T. Kirileanu, cel care din 1906 a primit conducerea Bibliotecii Regale.
"Bucurându-se de aprecierea primului suveran al ţării, în anul celebrării semicentenarului Unirii Principatelor Române, bibliotecarul Palatului a primit 'cea mai neaşteptată şi grea însărcinare', "aceea de a pregăti unele din cuvântările Regelui, pe care mai înainte le alcătuia secretarul particular Louis Basset'. În jurnalul său, cărturarul ne dezvăluie că 'Întâia oară am fost pus la încercare cu ocazia aniversării a 50 de ani de la Unirea Principatelor, pentru cuvântarea rostită de Carol I la prânzul dat în ziua de 24 Ianuar 1909' ", aminteşte muzeograful.
O altă perspectivă a Unirii Principatelor Române, la împlinirea a jumătate de secol de la acel moment, a fost expusă de Principesa Elena-Cuza, soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în ajunul sărbătorii, într-un interviu acordat jurnalistului Vespasian Pella în casa în care stătea cu chirie la Piatra-Neamţ.
Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO
"În urma interviului pe care Principesa Elena Cuza l-a acordat, a fost editată o broşură cu titlul 'Convorbire cu M. Sa Doamna Elena Cuza. Cum a fost întronat şi detronat Cuza. Rolul domnului Dimitrie A. Sturdza. Împroprietărirea ţăranilor, cauza detronărei', aceasta urmând să fie pusă în vânzare pe data de 29 ianuarie 1909, potrivit anunţului de pe prima pagină a ziarului Adevărul, numărul de miercuri, 28 ianuarie 1909: 'Poimîine Joui 29 Ianuarie 1909 se va pune în vînzare broşura: Interviewul cu M. Sa Doamna Elena Cuza de Vesp. Pella'. Mai aflăm că un exemplar se vindea cu 25 de bani, iar sumele rezultate făceau obiectul finanţării românilor din Transilvania, dar mai ales a monumentului ce urma să fie edificat la Iaşi, în cinstea domnitorului Alexandru Ioan Cuza", a povestit aceasta.
Ea a precizat că, din conţinutul lucrării tipărite, "de o incontestabilă valoare documentară", aflăm despre cele întâmplate în seara de 3 spre 4 ianuarie, acasă la Costache Rolla, acolo unde funcţiona şi Muzeul de Istorie Naturală (Cabinetul Elefantului) şi unde "unioniştii s-au adunat pentru a se pune de acord asupra unui singur candidat la domnia Moldovei": " - Propunerea [lui Cuza] a căzut asupra Adunării ca ceva providenţial; ea a fost primită şi semnată de toţi, iar a doua zi, la 5 ianuarie, votată nu numai de naţionali, ci şi de partizanii sturdzeştilor, aşa că a întrunit unanimitatea voturilor adunărei. [...] - După 19 zile s-a făcut şi alegerea în Bucureşti, cam tot la fel cu cea din Iaşi, şi astfel s-a săvârşit în persoana sa Unirea celor 2 ţări".
Conform muzeografului, deşi a trăit mai mult în umbra domnitorului Principatelor Române Unite, la început de secol XX, Principesa Elena Cuza rămânea întruchiparea Epocii Unirii.
''Potrivit Luciei Borş, autoarea primei monografii consacrate consoartei lui Alexandru Ioan Cuza, pe data de 24 ianuarie 1909, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la aşezarea temeliei pe care se va edifica România Întregită, cea care a fost Prima Doamnă a României a fost vizitată de Nicolae Iorga, însoţit de o delegaţie a Ligii Culturale din Iaşi, iar respectul de care s-a bucurat din partea Familiei Regale rezultă din telegrama pe care Regele Carol I şi Regina Elisabeta au trimis-o la Piatra-Neamţ: "Măriei Sale Principesei Elena Cuza, P.-Neamţ, Cu prilejul jubileului de 50 ani ai Unirei, pe care-l sărbătorim cu ţara întreagă, gândurile noastre se îndreaptă cu dragoste către soţia lui Alexandru Ion I., căreia aducem omagiul veneraţiunei şi afecţiunei noastre'' - a arătat muzeograful.
Răspunsul Principesei Elena Cuza a fost următorul: "Majestăţilor Lor Regelui şi Reginei României. Profund recunoscătoare Majestăţilor Voastre, Viu cu sufletul plin de recunoştinţă a Vă aduce mulţumirile mele".
"La doar câteva luni de la evenimentul ce i-a adus mângâiere, prin cinstirea memoriei soţului ei, Doamna Elena Cuza s-a stins din viaţă pe data de 2 aprilie 1909, trecerea ei în eternitate fiind asemenea modului în care a trăit, discretă şi modestă. Chiar dacă în sfera privată cuplul Alexandru Ioan Cuza - Elena Cuza a întâmpinat destule momente tensionate, ca urmare a caracterelor antagonice pe care le aveau, totuşi, pe parcursul vieţii, cei doi au reuşit să se completeze, astfel încât momentele de vulnerabilitate ale domnitorului au fost contracarate prin curaj, energie şi hotărâre de către loiala sa soţie", a amintit reprezentanta muzeului din Piatra-Neamţ.
Renata Gabriela Buzău a subliniat că, pe plan politic, Alexandru Ioan Cuza a adoptat măsuri care au consolidat Statul Român Modern, pregătindu-l pentru următoarea etapă, cea a aducerii unui prinţ străin la conducerea României, iar pe plan social, activitatea caritabilă a Doamnei Unirii a fost dusă mai departe, în anii care au urmat, de către suveranele pe care ţara noastră le-a avut. AGERPRES
