Pe 16 ianuarie, în calendarul popular sunt marcate, printre altele, Sf. Petru de Iarnă (cel Șchiop), Fulgerătoarele, Ciuia găinilor și Miezul iernii. Mai multe superstiții și obiceiuri sunt legate de această zi.

Sf. Petru de Iarnă este considerată cea mai importantă zi din Anul Lupului. Ea deschide un cerc ce cuprinde numeroase sărbători ținute în cinstea și din teama față de acest redutabil carnasier (Filipii de iarnă, Filipii de toamnă, Sf. Andrei).

„Calendaristic, Sf. Petru de Iarnă și Sf. Petru de Vară formează punctele centrale ale anului, marcând două jumătăți ale anului pastoral, dar și agricol. Patron al lupilor, Sf. Petru cel Șchiop este o divinitate deosebit de puternică, care reglează nu numai comportamentul distructiv al animalelor de pradă, dar și pe cel al amenilor, care sunt sancționați dacă nu au grijă cum se cuvine de animalele or (<<dacă vita nu-i mulțumită, atunci i-o ia>>)”, explică cercetătorul etnografic Sorin Mazilescu, „doctorul” legendelor argeșene .

În tradițiile consacrate Filipilor sau păstorilor lupilor (cum este și cazul sfântului Petru), un motiv frecvent întâlnit este acela al pedepsirii omului ireverențios.

„Fiindcă este vorba de Sf. Petru, adică de stăpânitorul cheilor raiului (deci având o funcție importantă, raportată atât la oameni, cât și la sfinți), dar și de poziția lui de distribuitor de hrană pentru animalele câmpului (act ce se desfășoară în mare taină, în clipe și în locuri ferite de urechi și priviri curioase), lupii, instrumente sale, apar acum și ca un instrument al destinului. Sigur, se poate vorbi despre tragismul ciobanului care piere sfâșiat (sau, cel mai adesea, omorât) de lupi (sau de un lup mort), dar să nu uităm că avem de-a face cu o încălcare a unor tabuuri foarte stricte, o dată ce se refereau la o personalitate de primă mărime a panteonului mitologic”, explică Sorin Mazilescu .

Tradiții

În lumea satului de odinioară se credea că Sf. Petru este stăpânul cheilor raiului. Cine-l ține, îi dă drumul în rai, cine nu, stârcește pe sub porțile lui și nu poate să intre, după cum explica folcloristul Theodor Speranția, care consemna că în această zi se înjumătățește iarna și începe a se scoborî spre primăvară.

„În ziua de Sân-Petru de Iarnă e miezul sau mijlocul iernii. Tot în această zi se împlinește jumătate de an de la Sân-Petru de Vară (Marian, 1994, I, p. 173). Sf. Petru de Iarnă îl serbează femeile ca pe Sf. Petru de Vară, zicând că îi este frate (Speranția, I, 190 v). Sf. Petru de Iarnă e frate de cruce cu cel de Vară (Speranția, VIII, f. 76). Pe când Sf. Petre era închis în temniță, a venit îngerul și i-a încredințat evanghelia; în acest timp i-au căzut lanțurile de la mâini și picioare lui Sf. Petre. Paznicul, de teamă că a fugit, a voit să se sinucidă. Sfântul l-a strigat, spunându-i că e aici. L-a văzut ținând evanghelia în mână. Paznicul s-a închinat și a spus lumii că e sfânt (Speranția, V, f. 5 v)”, arată Sorin Mazilescu.

Cine lucrează poate muri până la anul

Tot folcloristul Theodor Speranția nota că Sfântul Petru de Iarnă este cea mai mare zi a lupului: Sfântul Petru închide gura lupilor și-i leagă cu lanțul, să nu mănânce vitele (Speranția, I, f. 41).

„Se crede că lupii, când se strâng la urlătoare, vine Sf. Petru călare pe un cal alb, cu o basma plină cu bucăți de pâne și la fiecare îi dă câte o bucată. Oile și caprele, când văd lupul, se duc singure la el, dând din picioare, crezând că-l bagă pe lup în pământ cu picioarele (Dumitru P. Popescu, în „Comoara satelor“, an III, nr. 6, iunie 1925, p. 74). Poporul povestește despre Sf. Petru că este însărcinat de Dumnezeu pentru îngrijirea dobitoacelor și fiarelor sălbatice, venind în toate nopțile pe la fiecare dobitoc și-l întreabă dacă stăpânu-i dă îndeajuns hrană și la vreme. Și ceea vită-i răspunde: ori că-i dă, ori că nu-i dă. Și Sf. Petru, dacă vita nu-i mulțumită, atunci i-o ia, adică moare (Hasdeu, p. 350)”, spune Sorin Mazilescu.

Sfântul Petru de iarnă e sărbătoare mare: cine lucrează se îmbolnăvește și sau îi trece, sau moare până la anul, consemna tot Theodor Speranția despre credințele populare legate de această zi.

„Acum fac șoarecii nuntă”

Tot pe 16 ianuarie sunt și Fulgerătoarele, divinități meteorologice la miezul iernii pastorale, care pedepsesc oamenii cu fulgere, tunete și viscole, dacă le nesocotesc zilele de celebrare, așa cum arăta folcloristul Ion Ghinoiu.

„Atunci se zice că arde piatra în pământ nouă stânjeni, așa de tare sărbătoare este (Speranția, I, 131). Se ține pentru șoareci. Acum fac șoarecii nuntă (Niculiță-Voronca, II, p. 254). Zi în care se termină timpul de argățit la servitori (Speranția, IV, f. 153 v)”, arată Sorin Mazilescu.

Obiceiuri: se mănâncă plăcinte

În această zi oamenii trebuie să bea și să mănânce, după cum arăta Theodor Speranția.

„În această zi ciobanii nu mănâncă decât seara (Speranția, II, f. 198 v). Nu se mănâncă carne (Speranția, III, f. 271 v). Se împart covrigi de pomană (Speranția, VII, f. 68). În această zi e obiceiul să se facă plăcinte, să mănânce toți ai casei și să dea și de pomană. Cine nu mănâncă plăcinte în acea zi, se rătăcește când pleacă în călătorie (Speranția, VII, 309 v)”, mai spune Sorin Mazilescu.

Tot în această zi se pun pietrele albe pe pragurile caselor (Pietrele lui Sâmpetru) în timpul nopții și dimineața le pun la pragul bisericii, ca să treacă preotul peste ele, și în urmă le ia și pe pun în oborul vitelor, ca să fie apărate de jigănii, după cum consemna Theodor Speranția.

Pentru bunul mers al vieții și al treburilor se serbează pentru ca iarna să fie mai ușoară și se ține să se facă cânepa (Speranția).

Alte superstiții ale zilei de 16 ianuarie

Se serbează de femeile care au copii, căci, dacă vor lucra în această zi, le dă copiilor boli grele mai arăta folcloristul Theodor Speranția.

„E ținut pentru a fi feriți de răceală și ajutați să treacă cu bine restul iernii (Speranția, II, f. 136). Sâmpetru de Iarnă se ține de friguri (Speranția, III, f. 215). E rău de bube și de arsuri (Speranția, III, f. 12). Se serbează mai ales de femeile cu țâță, pentru că cred că li se coc țâțele (Speranția, VII, f. 78 v). Se ține pentru ca să nu-i doară pe oameni picioarele când urcă la deal (Speranția, VII, f. 101 v.) Cine lucrează, capătă amețeli de cap (Speranția, VII, f. 124 v). Se ține pentru boala de ciumă (Speranția, II, 232 v). Ferește de moarte pe cei din casă (Speranția, II, f. 234 v)”, sintetizează Sorin Mazilescu.

„Să-i ferească de prigoniri și de închisori”

Sf. Petru de Iarnă e sărbătorit de femei o săptămână, crezând că, dacă nu vor păzi aceste sărbători, Sf. Petru le încurcă în lanțul lui și nu mai au mântuire, după cum consemna Theodor Speranția.

„Unii serbează ziua aceasta pentru ca Sf. Apostol să-i ferească de prigoniri și de închisori, iar alții ca să nu capete junghiuri sau boale. Cei mai mulți români serbează ziua aceasta din cauza dihăniilor, și mai cu seamă pentru lupi, ca aceștia să nu le mănânce vitele, pentru că Sân-Petru de Iarnă e patronul lupilor sau Sân-Petru-lupilor (Marian, 1994, I, pp. 170, 171). Pentru cei care o țin, Sf. Petru leagă gurile lupilor și nu le mănâncă din vite (Speranția, I, f. 250 v)”, mai arată Sorin Mazilescu.

Ce să nu faci în această zi

Sunt câteva lucrări, care potrivit credințelor populare nu trebuie făcute cu nici un chip în zilele rele de lupi, căci altfel aceștia vor sfâșia vitele, după cum consemna și folcloristul Ion Aurel Candrea:

– să nu se pieptene, căci atâția lupi sar la oi, câți dinți are pieptenele cu care ai umblat și câte fire de păr au trecut prin pieptene;

– nu se dă gunoiul sau cenușa afară din casă sau din grajduri, căci noaptea vine lupoaica, scormonește prin gunoi și, dacă găsește cărbune, îl fură, și numai așa se împerechează în noaptea aia și prăsește căței, și atunci vai de vitele oamenilor;

– să nu împrumuți nimic din casă, mai ales după asfințitul soarelui, că-ți mănâncă lupul vitele;

– nu se coase, nu se toarce, nu se împunge nimic cu acul, nu se împletește lână, nu se piaptănă cânepă, nu se face gaură în pământ, nu se sfredelește cu burghiul, nu se macină etc., căci de câte ori împungi cu acul, atâția lupi te năpădesc;

– să nu pomenești măcar numele lupului în aceste zile, ca să nu se arate aievea și să-ți mănânce din vite.

Femeile nu lucrează lână, de teamă că le mănâncă lupii oile, așa cum mai nota Theodor Speranția.

Ciuia găinilor

Obiceiul Ciuia găinilor se ține, în Mehedinți, timp de două zile, pentru a nu muri găinile în timpul anului

Ciuia găinilor se ține însă și pentru apărare împotriva bubatului, după cum arăta etnologul român Isidor Chicet, autorul unor studii şi articole de folclor şi folcloristică.

Credințele legate de ziua de 16 decembrie nu se opresc însă aici.

„Sâmpetru de Iarnă e rea de ars (Speranția, II, f. 19). Atât femeia, cât și copiii acelui om care nu-l ține se pot clocoti cu apa ce fierbe la foc (Speranția, VIII, f. 247 v). Nu lucrează femeile, de teamă să nu facă laptele și brânza viermi (Speranția, III, f. 143 v). La jumătate de iarnă femeile deretică prin casă și scutură scoarțele, ca să nu facă molii (Speranția, VIII, f. 365). Se ține pentru șoareci. Cine n-a ținut, șoarecii le rod toate lucrurile din casă și cerealele (Speranția, VIII, f. 372 v) .Despre vreme: Din ziua aceasta se va mai lăsa frigul, se va mai înmuia (Marian, 1994, I, f. 173)”, explică Sorin Mazilescu

Despre muncile câmpului

În lumea satului, pe 16 decembrie, gospodarii încep pregătirile pentru cultura de primăvară, „dregându-și uneltele și cărând mraniță pe blană”, așa cum nota Theodor Speranția.