Tudor Mușatescu, cu siguranță cel mai îndrăgit dramaturg român, ale cărui piese sunt și astăzi mai mult decât actuale, s-a născut la 22 februarie 1903, la Câmpulung-Muscel. Mușatescu a studiat Literatura și Dreptul la București, absolvind cu succes ambele facultăți.

Cel care avea să devină celebru prin piesele pe care le-a scris a fost fiul avocatului Alexandru Mușatescu, decanul Baroului din Muscel, deputat și fost primar al orașului, și al profesoarei Elena Mușatescu. Cele mai cunoscute piese ale lui sunt „Titanic-Vals” și „…Escu”, dar la fel de prețuite sunt și „Visul unei nopți de iarnă”, „Țara fericirii”, „Madona”, „Profesorul de franceză” sau „Sosesc diseară”.

Mai toți actorii României au jucat în piesele lui Tudor Mușatescu, iar dramaturgul și-a continuat cariera artistică și după venirea comuniștilor la putere, datorită respectului și iubirii publicului. Tudor Mușatescu a murit la 4 noiembrie 1970, la București, la vârsta de 67 de ani, și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu. Unicul său fiu, Bogdan Mușatescu, actor al Teatrului Național din București, a încetat din viață în anul 2016.

Profesor de franceză, avocat și inspector

După ce a absolvit Facultatea de Litere și Facultatea de Drept din cadrul Universității București, în 1924, a fost profesor de franceză și avocat, inspector general al teatrelor.

A condus mai multe companii teatrale efemere: Teatrul din Sărindar (1940), Teatrul “Tudor Mușatescu” (1941-1942), Teatrul “C.A. Rosetti”, Teatrul Nostru și Teatrul Colorado (1943-1944). A fost membru în comitetul de conducere al Societății autorilor dramatici români, ales în 1945.

A scris schițe, romane, piese de teatru, însă adevărata sa vocație s-a dovedit a fi teatrul, în special comedia, Tudor Mușatescu fiind considerat de critici “un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialiene de moravuri” (Ovid S. Crohmălniceanu), prin tipologie, situații și dialoguri spirituale.

A colaborat regulat, din 1919, la revista “Rampa”, precum și la reviste umoristice și magazine ilustrate.

Ca dramaturg, a debutat în 1923 cu piesa “Focurile de pe comori”, scrisă în limba franceză și reprezentată la Paris. În 1925 au fost jucate pe scena Teatrului din Craiova alte două piese, “T.T.R.” și “Datoria”. Au urmat “Panțarola” (1928) și “Sosesc deseară” (1931), piese prin care a încercat o reabilitare a vodevilului.

S-a impus cu comedia în trei acte, “Titanic Vals”, care a avut premiera la 21 noiembrie 1932, la Teatrul Național din București, fiind reprezentată și în multe orașe europene. Piese la fel de apreciate au fost și satira dedicată politicii și politicienilor , “…Escu” (1933), dar și “Visul unei nopți de iarnă” (1937).

Cum a ajuns să se numească Mușatescu

Într-unul dintre interviurile din urmă cu zeci de ani, Tudor Mușatescu a povestit despre originea numelui său.

"Numele familiei noastre este Muşat, acel “escu” fiind adăugat de Maiorescu numelui tatălui meu, în perioada când i-a fost student la Universitatea din Bucureşti. De altfel, mai târziu m-am răzbunat pentru acest sufix. Am scris comedia „…Escu”, spunea dramaturgul.

De asemenea el preciza onest care a fost punctul de plecare în creionarea personajelor care au făcut istorie, de-a lungul vremii.

"Am fost întrebat, de multe ori, dacă personajele din Titanic Vals și subiectul piesei au existat în realitate. Da, au existat, și tot ce se întâmplă în Titanic Vals s-a întâmplat în realitate, și chiar la Câmpulung. Firește, nu toate faptele s-au petrecut în cadrul aceleiași familii. Moștenirea lui Tache Necșulescu…a rămas unei familii sărace, de funcționar la prefectură ,dar dragostea Mizei cu locotenentul de cavalerie s-a petrecut în cu totul altă familie. Dupa cum, în altă familie, soacra și nevasta au plătit ca să-și vadă ginerele și soțul ajuns deputat fără știrea și voia lui. Cât privește personajele, acestea au fost luate întotdeauna direct de la marea și inepuizabila mea furnizoarea, care a fost, este și va fi: realitatea", spune dramaturgul.