O PERSONALITATE PE ZI: Tudor George, poet şi traducător
Tudor George, poet şi traducător, s-a născut la 3 februarie 1926, la Ulmeni, judeţul Călăraşi. A urmat Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1949, se arată în "Dicţionarul general al literaturii române" apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005). În paralel cu cursurile juridice, frecventează cursuri de Litere (ţinute de T. Vianu şi G. Călinescu), cursuri de Medicină, Filosofie, Matematică.
A debutat precoce, în 1936, în "Universul copiilor", iar editorial în 1957, cu poemul "Legenda cerbului". În perioada 1966-1968 a fost metodist la Casa Centrală a Creaţiei Populare, indică "Dicţionarul scriitorilor români" (Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1998).
Frecventează cenaclul "Sburătorul" după moartea lui Eugen Lovinescu şi, potrivit propriei mărturisiri, colaborează cu versuri "la mai toate revistele literare". Poet şi traducător, a făcut parte din boema generaţiei sale, alături de Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă, Florin Pucă, Dumitru Ţepeneag. Locul de întâlnire era un mic restaurant bucureştean din Piaţa Rosetti, cu denumirea neoficială "Singapore", de unde şi titlurile a două cărţi ale sale: "Balade singaporene" (1970) şi "Jurnal singaporean". "Figură pitorească a boemei postbelice, supranumit Ahoe, apelativ cu care şi-a dublat uneori şi semnătura de scriitor, Tudor George este un versificator neobosit" ("Dicţionarul scriitorilor români", Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1998).
Dintre volumele publicate mai amintim: "Balade" (1969), "Copacul descătuşat" (1968), "Ţara migrenelor" (1970), "Sonetele aeriene" (1972), "Armura de sudoare" (1972), "Bazarul cu măşti" (1973), "Imnuri olimpice" (1972), "Parfumul timpului" (1972), "Sport şi liră" (1976), "Catehismul iubirii" (1977), "Imaculatul panegiric" (1978), "Cupola Bărăganului" (1979), "Ierbarul amorului" (1981), "Cartea Sonetului 1" (1987), "Cartea Sonetului 2" (1990).
Tudor George a publicat şi cărţi pentru copii: "Bob auriu" (1959), "Veveriţa de foc" (1967), "Dicţionar de omonime" (1980), "Cetatea de sidef" (1985). De asemenea, a tradus din Cecco Angiolieri, Philip Sidney, Carducci, Ady Endre, Aldo Palazzeschi ş.a., precum şi din poezia letonă contemporană.
Pe lângă talentul de scriitor, avea o pasiune pentru desen, ilustrându-şi propriile cărţi de versuri. A fost şi un bun jucător de rugby, devenind ulterior antrenor şi, sporadic, comentator al acestui sport. De altfel, cartea "Sub semnul lui Hercule" (1976) este un omagiu dedicat rugby-ului.
În 1979 i-a fost decernat Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Tudor George a murit la Bucureşti, la 12 ianuarie 1992, indică "Dicţionarul scriitorilor români" (la 10 ianuarie 1992, potrivit altor surse). AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)
Sursa foto: www.opiniabuzau.ro
