Cele zece reguli pentru gospodine:

1. Orice mâncare cu sos este mai gustoasă dacă se ţine o jumătate de oră la cuptor înainte de a fi servită.

2. Pentru a nu se întări, ficatul nu trebuie sărat înainte de a fi fript.

3. Pentru a înlesni frăgezirea unei cărni tari, fie de vită, fie de pasăre, se poate adăuga, la fiert sau la prăjit, puţin bicarbonat, în proporţie de o linguriţă la 5 l lichid sau la sosul din cratiţă, la 1 kg de carne.

4. Pentru prăjit este bine să se amestece untură şi ulei în părţi egale.

5. Înainte de a frige în untură, peşte, carne sau zarzavat, acestea trebuie bine zvântate cu o cârpă. Numai astfel se vor rumeni frumos.

6. Supele, sosurile, zarzavaturile capătă un gust mai fin dacă li se adaugă puţin unt după ce au fost luate de pe foc.

7. Untul se păstrează mai multe vreme proaspăt dacă se ţine în apă fiartă cu puţină sare, bine răcită.

8. Înainte de a fi bătută, frişca se ţine două ore la gheaţă. Se bate pe gheaţă până se face spumă, dar nu mai mult, pentru a nu se face unt. Zahărul se pune numai la urmă, când este aproape bătută, în proporţie de o lingură la ¼ kg de frişcă.

9. Dulceaţa nu se zahariseşte dacă se şterge marginea tingirii, în timpul fiertului, cu o cârpă curată, muiată în apă rece.

10. Nucile întrebuinţate la torturi sau prăjituri capătă un gust plăcut de alune când sunt prăjite puţin în cuptor, înainte de a fi folosite.

Provenea dintr-o familie de intelectuali ieșeni

Sanda Marin a fost, în realitate, Cecilia Maria Simionescu, o tânără provenită dintr-o familie de intelectuali ieşeni. Cartea sa de bucate apărută în 1936 a trecut testul timpului şi a suportat cenzura comuniştilor care au eliminat reţetele considerate burgheze.

Sanda Marin este numele care apare pe cele mai cunoscute cărţi de bucate din România. Multe au fost gospodinele care au crezut că în spatele autoarei se ascunde o casnică fără şcoală, pasionată de gătit. Pe numele Sandei Marin au circulat în vremea comuniştilor legende potrivit cărora autorul cărţilor ar fi fost, de fapt, un bărbat. În realitate, Sanda Marin n-a fost nici casnică fără şcoală şi nici bărbat. Sanda Marin a fost de fapt Cecilia Maria Simionescu, născută în decembrie 1900 într-o familie de intelectuali din Iaşi.

A învățat să gătească în casa părintească

Tatăl ei a fost cărturarul Ion Simionescu, un cunoscut naturalist şi geograf, devenit profesor universitar la nici măcar 30 de ani şi mai apoi preşedinte al Academiei Române. Cecilia Maria Simionescu a avut parte de o educaţie aleasă, făcând şcoală la un pension din Dresda. A studiat pianul la Paris şi a învăţat la perfecţie trei limbi străine: germana, franceza şi engleza.

A învăţat să gătească în casa părintească, unde se perindau cărturari, scriitori, muzicieni, actori, pictori.

La începutul anilor 30, nemulţumită de ceea ce exista pe piaţa din România în materie de cărţi de reţete culinare, tânăra pasionată de gătit s-a gândit să scrie ea însăşi o astfel de carte de reţete. I-a fost teamă că lucrarea sa nu va avea succes şi că îşi va face familia de elită de râs şi atunci a ales să semneze artea de bucate cu un pseudonim: Sanda Marin.