Seria (Un)Well , de pe Netflix, adună câteva subiecte de larg consum la nivel global: uleiuri esențiale, sex tantric, consum de lapte uman, fasting (postire), ayahuasca și terapie cu venin de albine. În 40 - 50 de minute pătrunzi într-o lume despre care ai auzit, dar niciodată nu ai văzut-o din toate unghiurile.
La final nu există un răspuns definitiv: funcționează sau nu? Dar există poveștile unor oameni care “și-au luat țeapă” și-au visat fie la bogăție, fie la o sănătate de fier.
Cu puțin noroc pentru ei, oamenii din documentar vor muri sănătoși cu ajutorul unui tratament despre care nicio instituție credibilă nu poate spune dacă funcționează sau nu. Cu prea mult ghinion pentru ei, vor muri cu speranța că există undeva în lume un tratament despre care lumea largă nu știe și acesta ar putea fi un fel de secret pentru frumusețe sau sănătate veșnică.
Cele șase episoade din seria (Un)Well pică la fix pe credințele din România și pe deprinderile noastre referitoare la uleiuri esențiale, consumul de lapte uman, fastingul, dar și terapia cu venin de albine. Despre unele dintre acestea, în special ultimul, sigur ai auzit și sunt afaceri care vând minunea. Doar că miracol nu există.
Uleiurile esențiale care aduc fericire pentru cei puțini
În aproape toate cazurile există cel puțin câteva cazuri de oameni care susțin că au vindecat cancer cu astfel de tratamente. Pe cât de frumos ar fi ca așa ceva să se întâmple și să descoperim, în sfârșit, leacul pentru cancer, aceasta este, totodată, și cea mai perfidă abordare. Bolnavii de cancer sunt într-o situație atât de sensibilă, încât ar încerca orice.
Pe parcursul seriei, când vine vorba de astfel de tratamente naturiste, ai cel puțin o voce care îți spune că în cazul său a funcționat. Și acest fapt poate fi adevărat. Ce susțin specialiștii chestionați pentru această serie e că anumite tratamente pot să dea rezultate la anumiți pacienți. Medicina așa cum e ea în prezent, și cum se desfășoară de cel puțin un secol, presupune identificarea acelor tratamente care pot rezolva sau ameliora probleme pentru mii, dacă nu chiar milioane de oameni.
Aceasta e și miza testelor clinice, așa cum le vede și în cazul vaccinului anti-COVID: până nu colectezi acel set de date esențial pentru identificarea formulei, nu poți spune că ai descoperit rețeta.
În cazul uleiurilor esențiale, cel mai cutremurător caz e al unei femei care a încercat tratamentul, și-a uns corpul cu așa ceva, iar corpul a răspuns într-un mod deloc miraculos sau sănătos. Femeia respectivă a descoperit că e alergică la anumite componente din uleiuri. A pus problema ei, cu tot cu poze, pe Facebook. Răspunsul oamenilor a fost: așa se face detoxifierea.
Și așa ajungem la alt mit: detoxifierea organismului. Acesta e un mit și se folosește din plin de credința oamenilor că-și pot “curăța” organismul. Este însă folosit cu mare lejeritate de foarte mulți vânzători de leacuri, de la cei cu uleiuri esențiale până la cei care au de vândut un ceai sau un suc.
Corpul singur se “detoxifică”, dacă are probleme, iar când situația e gravă, cum ar fi otrăvirea, abia atunci vorbim de un cu totul alt tratament, dar în niciun caz un shake de ceva fructe, ceva uleiuri și scoarță de copac.
Episodul despre uleiuri esențiale din (Un)Well îi atinge însă pe oameni unde-i doare: la bani. Nu-s mulți oameni care fac bani, dar vorbim, totuși, de miliarde de dolari. doTerra și Young Living sunt cei mai mari doi jucători de pe piață. Schema e una clasică piramidală (Multi Level Marketing) și este folosită de diverse afaceri.
Pe scurt: îți cumperi locul în organizație prin achiziție de produse și consum. Apoi, ca să faci bani, trebuie să aduci mai mulți oameni care să fie “sub tine”, adică să iei procent din vânzările lor. Și tot așa. La vârful unei asemenea scheme sunt cei care au succes. Iar succesul lor e fără îndoială mare. Cei de sub ei ajung să cheltuiască foarte mulți bani pentru această speranță. Și la rândul lor să vândă speranțe oamenilor.
Un caz prezentat în episod e al lui Eric Zielinski, care are o astfel de afacere cu soția lui. Și știi că un subiect atinge o coardă sensibilă când cel care e pus într-o lumină proastă iese cu lămuriri pe site-ul personal . Uleiurile esențiale nu vindecă nici cancer, nici reumatism sau probleme ale pielii.
Există însă anumite cazuri în care, în aparență, a dat rezultate. Iar acest “în aparență” e crucial. Pentru că vorbim de câteva persoane, nu au fost realizate teste ca să ducă la concluzia dacă ceva din uleiuri a ajutat sau a fost altceva. Rămâne astfel doar cu declarația oamenilor, dar aceste declarații sunt transformate în reguli și nu rămân ceea ce sunt: excepții.
Laptele uman pentru mușchi
Laptele uman e esențial pentru copii. Acest fapt e cunoscut la nivel global și cel puțin în episodul din (Un)Well afli că există și bănci de lapte care să furnizeze lapte de la mame sănătoase către copii cu probleme din maternități. Doar că în acest circuit au intrat și adulții. Adulți care fie cred că au descoperit în acest lapte leacul pentru cancer (iar!), fie vor să-și crească masa musculară.
Howard Cohen e excepția pentru lapte matern. În cazul lui, acesta i-ar fi vindecat cancerul de prostată - sau cel puțin l-a ajutat să-l țină sub control. El este unul dintre clienții băncii de lapte și consumă produsul în diverse forme. Ideea lui pentru tratament a pornit de la Anders Hakansson, profesor specializat în medicină infecțioasă la Universitatea Lund din Suedia.
Povestea lui Anders e reală: el a avut o lucrare de cercetare pe subiect, dar nu a fost pe cobai. El a adăugat lapte matern peste celule canceroase și acestea au murit. Doar că până și Anders, nuanțează descoperirea: e vorba de-o proteină care poate sau nu să ajungă la o tumoră din corp pe măsură ce bei lapte. Altfel spus, el a avut succes în condiții de laborator și dintr-o greșeală.
Dar “tratamentul” cu lapte matern nu-i încă studiat suficient și nici nu ar fi cea mai eficientă metodă de tratare. În cazul lui Cohen, rezultatele analizelor sunt pozitive. Iar asta îi permite să aibă acces la lapte direct de la banca specializată în așa ceva. Ce-i dincolo de acest caz e o întreagă economie care vrea și vinde lapte matern. Și nu pentru copii neapărat.
Postul de 40 de zile doar cu apă
Dintre toate abordările din serie, fastingul ocupă un loc aparte. Deși este folosit de mii de ani de către religie, ca o măsură de a-ți stăvili poftele și de-a te autodisciplina, acum e însușit de oameni din Silicon Valley, antreprenori care promit că fac un viitor mai bun, dar e și exploatat de cei care au “clinici” pentru fasting. Care, în esență, înseamnă post.
Unii îl practică pentru câteva ore pe zi (până la 20 de ore cu 4 ore fereastră pentru mâncat), alții merg în extrema cealaltă: până la 40 de zile de post doar cu apă. Antreprenori ca Jack Dorsey (directorul Twitter) sau sportivi ca Novak Djokovic întrețin din plin ideea. Dorsey, de exemplu, susține că nu consumă niciun aliment în weekend. Djokovic, pe de altă parte zice că stă nemâncat câte 16 ore pe zi.
De partea bună a fastingului, poate ajuta în reglarea ritmului meselor, în slăbire sau controlul greutății ori în stimularea organismului pentru a fi mai ager. După masă organismul e un pic mai lent, așa că dacă nu există masă, nu există probleme, nu? Aici s-ar încadra abordarea lui Djokovic și a altora ca el.
Undeva la mijloc între cele două abordări e cea care presupune ca o dată pe săptămână să ai 36 de ore de nemâncat. Sau o dată la trei luni (trimestrial) să ai cinci zile doar post cu apă. Problema nu e postul în sine, o practică studiată de câteva decenii și folosită, cum ziceam, de câteva secole.
Problema serioasă apare când e întreținută ideea că vindecă cancerul. Ipoteza susținută de unii e aceasta: în timpul tratamentului de chimioterapie pacientul ar trebui să țină post. Mike Master, antreprenor, susține că pe el l-a ajutat. În Europa, doctorul Valter Longo, biogerontolog și expert în fasting, cercetează abordarea asta. Experimentul pe șoareci a arătat că cei puși la post au supraviețuit tratamentului anti-cancer. Ceilalți au murit.
În prezent, el și echipa sau cercetează asta pe oameni cu ajutorul voluntarilor bolnavi de cancer. Ideea, deocamdată, e că fastingul într-o anumită măsură poate ajuta cel puțin la reglarea anumitor indicatori, pentru că îți reglezi și modul în care mănânci (sau nu). Sunt însă două probleme majore: perioadele extreme, de aproape o lună sau mai mult, și cum se face revenirea de după post.
Aici sunt și banii: nutriționiști sau pur și simplu șarlatani care fac “clinici” de fasting cu sau fără supraveghere medicală. Și disperarea oamenilor le umple buzunarele.
Veninul de albine și șarlatania de-a spune că-i miraculos
Seria (Un)Well se termină cu poate cel mai interesant capitol: veninul de albine. Și cu unele dintre cele mai puternice fraze, cum ar fi: “Mulți oameni care apelează la tratamentul cu venin sunt exploatați de cultura credinței”. Cultura credinței că există ceva în afara medicinei mainstream e extraordinar de toxică.
Eu am experimentat-o în familia mea cu un bolnav de diabet insulino-dependent. În primii 10 ani de când a fost diagnosticat cu așa ceva, recomandările și ideile rudelor sunau cam așa: să se ducă la vrăjitoare, să se ducă la preot să-i deschidă “cartea”, să se ducă să-l taie sub limbă, să facă tratament cu venin de albine, să încerce la o mănăstire izolată să vadă ce zic călugării, să mânânce pâine din grâu căruia i-a fost descântat sub luna plină, să se ungă zilnic cu mir și busuioc sfințit și altele similare.
Boala și boala incurabilă sunt catalizatori extraordinari pentru astfel de industrii. În episodul despre apiterapie afli despre cum, în aparență, vindecă boala Lyme, artrita și face buzele pline, iar ridurile dispar. Și în acest context are atât de multă putere fraza asta: “Există multe tratamente naturiste ciudate, dar pentru foarte puține există studii că sunt bune sau sigure”.
Totodată, dintre toate tratamentele marginale, terapia cu venin de albine are cel mai mare risc. Șocul anafilactic e cât se poate de serios și duce la moarte, pentru că veninul e, în esență, o toxină. Albina îl folosește ca să se apere și să-și apere stupul, ironia fiind că moare și ea în momentul în care face asta.
Doctorul Steven Novella, neurolog la Universitatea Yale, explică ce-i în acest venin: 63 de componente toxice și în proporție de 40 până la 60% e proteina numită melitină despre care afli de la alții care vând leacul că asta ajută enorm. Brooke Geahan susține că prin venin de albine s-a vindecat de Lyme, iar acum are firma The Heal Hive care vinde acest “produs”.
Iar Geahan se ferește excepțional de responsabilitate: “Nu spun că terapia cu venin de albine e un leac. Dar a fost leacul meu”. La fel ca în cazul bolnavilor de cancer, nici cei cu Lyme nu au prea multe speranțe rămase, iar o astfel de frază îi poate face să creadă că există o salvare. Ar fi frumos să existe, dar doctorul Novella a rezumat mai bine lucrurile:
“Medicina clasică are probleme, nu facem totul cum ar trebui. Dar apelarea la o terapie neprobată nu e o soluție”.
Dacă n-ai timp de toată seria, episodul despre terapia asta ar trebui să fie primul pe listă. Din păcate, ca o critică la adresa show-ului, (Un)Well propune o întrebare: “Aceste tendințe de wellness livrează la înălțimea promisiunilor?”. Din păcate, seria asta nu livrează și un răspuns. În teorie, ar trebui să vii tu cu un răspuns.
Dacă ești de partea medicinei mainstream și ai încredere că testele și medicamentele care există sunt pentru binele tău, atunci iată un răspuns. Dacă ești de partea cealaltă și crezi că rețeta celor puțini, aproape miraculoasă, e în uleiul de levănțică și în acul albinei, ei bine, iată alt răspuns. Până la urmă, (Un)Well nu îi ironizează pe “credincioși” și nici nu-i preaslăvește pe cei care cred în medicina clasică.
Răspunsul pe care eu l-am găsit și-l las aici drept concluzie e acesta: indiferent de ce tratament vorbim, excepțiile sunt doar excepții, nu și adevăruri. În momentul în care în spatele unui tratament există o industrie de milioane sau miliarde de dolari, și milionari aferenți, atunci e mai puțin despre “leacuri” și mai mult despre “lefuri”.
